Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Direcţii de evoluţie urbană în istoria oraşului Satu Mare. a lungul unui braţ al Someşului, astăzi desecat, axa transversală fiind determinată de drumul care traversa râul. Situarea celor două oraşe în această zonă, precum şi dezvoltarea lor a fost influenţată şi de prezenţa cetăţii Satu Mare, sediul comitatului regal. Deşi localizarea acestui obiectiv este incertă, rolul său administrativ şi militar a încurajat dezvoltarea urbană în aşezările apropiate. Evoluţia structurii celor două aşezări în secolele XI-XV poate fi reconstituită doar pe baza reprezentărilor din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, cele mai vechi păstrate despre oraş8. Pe aceste hărţi se pot identifica nucleele medievale ale celor două oraşe, situate în jurul celor două biserici parohiale. Astfel, oraşul medieval Satu Mare s-a format de-a lungul unei străzi lărgite la mijloc şi formând astfel o piaţă, uşor curbată, urmând traiectoria braţului râului. Pe harta din anii 1560,9 în centrul pieţei este reprezentată biserica parohială a oraşului, o biserică gotică, deja ruinată la acea dată (vezi planşa nr. 1). Coroborând reprezentările cartografice vechi cu trama stradală actuală şi cu informaţiile arheologice, strada principală a oraşului medieval Satu Mare poate fi identificată cu strada Mihai Viteazu, biserica parohială medievală fiind situată pe locul bisericii calviniste „cu lanţuri”. Similar, centrul oraşului Mintiu este situat în jurul bisericii calviniste „Mintiu”, harta din anii 1560 arătând aici o altă biserică gotică ruinată. Mintiul medieval s-a dezvoltat de-a lungul a două străzi aproximativ paralele şi uşor curbate, identificabile cu străzile L. Rebreanu şi Unirii. Alături de cele două biserici parohiale, construite din piatră în stil gotic, a mai existat pe teritoriul oraşului Mintiu o mănăstire dominicană, având biserică tot din piatră, iar la marginea nordică a oraşului Satu Mare un castel regal cu patru turnuri. Datorită asediilor succesive şi ocupaţiilor militare, clădirile oraşelor au fost devastate în mod repetat. Astfel, zestrea medievală a oraşelor Satu Mare şi Mintiu a fost distrusă în întregime în intervalul 1560-1711. Perioada instabilă de războaie a determinat şi calitatea şi aspectul construcţiilor. Potrivit descrierilor şi stampelor de epocă, toate construcţiile, inclusiv bisericile, realizate în această perioadă de cca. 150 de ani, au fost realizate din lemn sau chirpic.10 Cetatea Sătmarului11 Tradiţia şi istoriografia leagă de istoria Sătmarului trei fortificaţii succesive. Cronologic, prima despre care avem cunoştinţă din sursele scrise funcţiona în perioada secolelor XI-X1II şi servea drept reşedinţă a comitatului Satu Mare. însă amplasarea ei exactă nu se cunoaşte şi nu există nici un izvor arheologic care să fie de folos în localizarea acesteia. Aproape sigur însă, cetatea nu era situată pe teritoriul actual al oraşului, deoarece nici urmele sale, nici material arheologic într-o cantitate suficientă datând din această perioadă nu au fost 12descoperite în zonă. s Livia Bacâru, Stampe medievale reprezentînd cetatea Satu Mare aflate în colecţiile Bibliotecii Academiei, în Satu Mare. Studii şi Comunicări, 1975, p. 77-86 (în continuare Bacâru, Stampe medievale). 9 Harta atribuită lui Natale Angelini, v. mai jos nota nr. 15. 10 Burai Adalbert, Dezvoltarea oraşului medieval Satu Mare, în „Satu Mare. Studii şi comunicări”, 1980, p. 143- 160 (în continuare: Burai, Oraşul Satu Mare). 11 Această parte a studiului este varianta tradusă şi revizuită a referatului prezentat la Adunarea Societăţii Castrum Bene la Salgótarján-Salgóbánya, Ungaria, în 27-29 mai 2005: Szőcs Péter Levente, Szatmár kora-újkori erődje (Cetatea premodernă al Sătmarului), în Castrum, III (2006/1), p. 81-89. 12 Referitor la centrul administrativ, vezi Németh Péter, Szatmár vára (Cetatea oraşului Satu Mare), în: „Thesaurus solemnis. Balogh István köszöntése”, Debrecen - Nyíregyháza, 2002, p. 43-49. 21
