Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Neamul nobiliar în secolele XIII-XIV. Consideraţii terminologice. Care erau însă aceste interese divergente? Pentru rege, cea mai stringentă necesitate era aceea de a dispune de o cantitate cât mai mare de teren, deoarece donaţia de pământ reprezenta principala metodă de răsplătire şi asigurare a fidelităţii supuşilor. Dreptul nobilului de a dispune liber de pământ, a cărui cea mai importantă expresie este posibilitatea redactării testamentului, nu era astfel în avantajul suveranului. Chiar şi în caz de defectus seminis (lipsa urmaşilor de sex masculin), şansele ca pământul să revină regelui erau în acest fel mult reduse. Tocmai această libertate era însă ţelul suprem al interesului individual, susţinut şi de biserica aflată în căutare de donaţii. Peste toate acestea se suprapune dreptul neamului, care afirma cu tărie principiul de avicitas24 25 26 27 şi posibilitatea de moştenire a proprietăţii pe linie colaterală, şi de rude mai îndepărtate. O schimbare majoră în legislaţia emisă anterior de regele Coloman intervine odată cu redactarea Bulei de Aur din anul 1222. Trebuie accentuate însă, în acest caz, schimbările sociale majore care au dat naştere acestui document, şi care sunt centrate în jurul formării nobilimii Ungariei medievale. Fără a încerca să detaliem acest subiect, tratat pe larg în numeroase studii de specialitate, precizăm doar că Bula de Aur constituie recunoaşterea formală a statutului privilegiat deţinut de servitorii regali (proprietari la rândul lor cu drepturi depline asupra pământului şi cu organizare de neam atestată), strat social aflat în plină ascensiune în ultimele decenii ale secolului al XII-lea. Documentul nu mai face diferenţierea între pământul ancestral şi cel dobândit, acordând în plus individului dreptul de a redacta testament şi de a dispune astfel liber de proprietate. în lipsa prevederilor scrise, pământul revine rudelor colaterale. Este evidentă astfel restrângerea dreptului regal atât în comparaţie cu cel individual, cât mai ales cu cel al neamului. Ignorarea interesului regal este, în acest caz, în spiritul condiţiilor de emitere a legii, care constituia rezultatul presiunilor servitorilor regali asupra regalităţii şi expresia prevalenţei intereselor acestora. Din perspectiva sistemului de proprietate, Bula de Aur reprezintă începutul unui proces care se extinde pe tot parcursul secolului al XlII-lea şi constă în întărirea continuă a dreptului de moştenire al neamului. Astfel, câteva decenii mai târziu, în 1267, în documentul de confirmare a Bulei de Aur, regele Bela IV stabilea ca prevalent dreptul de moştenire al rudelor, în cazul în care nobilul murea fără urmaşi de sex masculin. Acelaşi sens are prevederea textului din 1291. Pornind de la constatarea acceptată de majoritatea specialiştilor privind diferenţa dintre legea scrisă şi aplicarea sa practică, vizibilă încă cu destulă claritate în secolul al XlII-lea, se nasc totuşi unele probleme legate de modul de funcţionare a textului legislativ. Astfel, nu este clară nici în lege, şi nici în documentele descriptive ale perioadei ordinea de moştenire a pământului în cadrul neamului. Singura constatare posibilă,28 29 contrazisă totuşi de câteva excepţii semnificative, este o diferenţiere a parentelei29 în cadrul dreptului de moştenire al neamului. Din perspectiva dreptului de proprietate, secolul al XlII-lea devine astfel „secolul neamurilor” prin excelenţă. De la prevederile referitoare la moştenire, care mai întâi introduc în discuţie, apoi întăresc pretenţiile ramurilor colaterale, şi până la textele legislative care statuează consimţământul şi dreptul de preempţiune al membrilor neamului în cazul 24 Avicitas constituie instituţia cu cel mai mare impact asupra sistemului de moştenire în Ungaria medievală, constând în dreptul comun al membrilor neamului asupra moşiei ancestrale. Fiigedi 1982, p. 29. 25 Vezi o încercare de sinteză a fenomenului la Engel Pál, Regatul Sfântului Ştefan. Istoria Ungariei medievale, Cluj-Napoca, 2006, p. 110-112. 26 Item volumus, quod si aliquem de Nobilibus sine herede mori contigerit, possessiones eius non distrahantur, nulii conferantur, nulii perpetuentur, donee cognati et generationes eius ad praesentiam nostram euocentur. Fejer, Codex Diplomatics, Tom IV, voi. III, p. 392. 27 DIR C, voi. II (1251-1300), p. 361-365. 28 Propusă de Martyn Rady ca o ipoteză şi susţinută de câteva exemple descoperite de acelaşi autor. Rady 2000, ţ>. 98. 29 în cadrul neamului, parentela cuprinde familia imediată, ceea ce astăzi numim familia nucleară. Rady 2000, p. 96. 15
