Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
File din istoria electrificării judeţului Satu Mare îndelungată a centralei a fost în mai 1970, când staţia de transformare din Satu Mare a fost inundată, şi nu s-a putut vehicula energie prin ea. Oraşul Cărei şi localităţile rurale (peste 80 de comune şi sate) au rămas fără energie electrică mai mult de trei zile. Ultimul grup electrogen de la uzină a alimentat consumatorii importanţi din oraş (a putut satisface numai 10 % din necesarul de energie a oraşului). Acest ultim grup electrogen a fost casat şi demontat, în 1971 după punerea în funcţiune a staţiei de transformare 110/20/6 kV de 16.000 kVA din Cărei. De acum înainte nu s-a mai produs energie electrică în Centrala Electrică Cărei. Clădirea fostei centrale (uzină) electrice mai există şi a primit alte destinaţii în cadrul industriei de energie electrică. Tăşnad Oraşul Tăşnad (în trecut comună rurală) a fost dotată în 1913 cu reţea de distribuţie în curent continuu de 2x220 V, alimentată de grupul electrogen al morii locale. Grupul era compus dintr-un motor diesel de 130 CP care antrena prin transmisie două generatoare de curent continuu de câte 45 kW, care produceau energie electrică la tensiunea de 2x220 V. Reţeaua avea în 1938 o lungime de 7 km şi alimenta 391 abonaţi. Energia produsă în acelaşi an era 42249 kWh. In anii 1950 întreprinderea de Industrie Locală „Victoria” Tăşnad, construieşte o Uzină Electrică nouă, unde se producea energie electrică în curent alternativ. Se reface şi se extinde reţeaua de distribuţie a oraşului, utilizând tensiuni de 6 kV şi de 380/220 V, respectiv posturi de transformare 6/0,4 kV. în anul 1960 uzina electrică are două grupuri electrogene diesel (cu motor Lang 320 CP şi cu motor Schulzer 500 CP), puterea total disponibilă era de 280 kW. în afară de oraşul Tăşnad de aici primea energie electrică şi localităţile Santău şi Valea Morii. Din cauza uzurii avansate a motoarelor diesel, în anii următor, centrala nu mai poate să satisfacă, în întregime, nevoile de energie electrică a consumatorilor. în anul 1964 a fost pusă în funcţiune, iniţial la tensiunea de 15 kV, linia LEA 20 kV Cărei - Tăşnad (la început o astfel de linie, care avea legătură cu staţia electrică de unde se distribuia energia electrică într-o zonă rurală mai întinsă se numea şi Axa - 15(20) kV, la aceasta au fost legate consumatorii din localităţile rurale), prin aceasta se realizează legătura cu SEN a Centralei din Tăşnad. După aceasta data s-a îmbunătăţit alimentarea cu energie electrică a acestei zone. De atunci, numai în cazurile când nu s-a primit energie din SEN, au fost puse în funcţiune grupurile electrogene ale centralei. în anul 1971, se încetează definitiv producţia de energie electrică, în uzina electrică Tăşnad. Grupurile electrogene cu instalaţiile anexe au fost casate. într-o parte a clădirii uzinei electrice a fost instalat un punct de alimentare 15 (20) kV, iar ulterior Staţia 110/20 Tăşnad kV, iar restul clădirii a fost şi este utilizată de subunităţile companiei de electricitate. Comuna Halmeu Dintre electrificările comunale cu uzină electrică (centrale electrică) merită să se amintească comuna Halmeu. înainte ca să ajungă „marele val de electrificare” din SEN, au mai fost iniţiative mai modeste şi în alte câteva comune, însă aceste nu sunt semnificative. Comuna Halmeu a fost electrificat în 1925 - din iniţiativa conducerii comunale - cu reţea de distribuţie în curent alternativ 3x380/220 V şi o centrală electrică având în anul 1938 două grupuri electrogene cu motoare diesel de 60 CP şi 27 CP, cu generatoare trifazate de 35 şi 20 kW de 3x380/220 V. Generatoarele debitau direct în reţea, care avea în 1938 o lungime de 5 km, la 207 abonaţi, producţia fiind în acel an de 74302 kWh. 123
