Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 10-11. (2009-2010)
Gavril Negrean: Studiul sistematic şi corologic al genului melampsorella din Romănia
STUDIUL SISTEMATIC ŞI COROLOGIC AL GENULUI MELAMPSORELLA DIN ROMÂNIA Gavril NEGREL4N Institutul de Biologie, Academia Română, Bucureşti. Rezumat. Lucrarea noastră încearcă să sintetizeze toate informaţiile privitoare la acest gen din România. La datele din literatură (103 coronime) adăugăm numeroase date inedite (102): 9 gazde noi pentru România (Matrix nova). Summary. Sistematic and chronological study of genus Melampsorella in Romania. Our paper tries to make a synthesis of all information regarding to this genus from Romania. To the literature data (103 localizations) we add several novel data (102), out of which nine hosts are new for Romania (Matrix nova). Introducere Preocupările noastre pentru taxonomia şi corologia Uredinalelor continuă cu această notă privind genul Melampsorella din România. In ţara noastră există două specii ale acestui gen, Melampsorella caryophyllacearum şi M. symphyti. Ambele pot produce daune unor plante ce cresc spontan la noi. Din punctul de vedere fitopatologic, Melampsorella caryophyllacearum produce pagube importante bradului (Abies alba Miller), aşa zisa "mătură de vrăjioare". Din punctul de vedere taxonomic, ciuperca aparţine de Pucciniastraceae, Pucciniales, Pucciniomycetes, Basidiomycota, Fungi. Stadiul ecidian se află pe specii de conifere iar cel de uredo şi teliospori pe diverse specii din familia Caryophyllaceae (Melampsorella caryophyllacearum) sau Boraginaceae (Melmpsorella symphyti). Lucrarea noastră încearcă să sintetizeze toate datele privitoare la acest gen din România. La datele din literatură adăugăm numeroase date inedite, depuse în Herbarul micologic al Institutului de Biologie din Bucureşti [BUCM]. Cea mai Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Voi X-XI (2009-2010) pp: 7-19. veche informaţie privind acest gen aparţine lui Michael Fuss (1853) şi Heuffler (1853), care publică rugina de pe brad din Munţii Arpaşului, colectată la data de 26-28 VII 1850, L. Heufler. Materiale şi metode Plantele au fost colectate din natură şi conditionate în laborator. Determinarea ciupercilor s-a făcut cu ultimele lucrări avute la dispoziţie. Nomenclatura gazdelor după Flora României (Săvulescu 1952- 1976; Ciocârlan 2009) şi Flora Europaea (Tutin & al. 1964-1980). Acronimele internaţionale ale Herbarelor după Holmgren & al. (1990). Indicativele judeţelor conform uzanţelor. Abrevierea periodicelor după Bridson & Smith (1991). Rezultate şi comentarii Cele două ciuperci parazitează 12 plante gazdă (M. caryophyllacearuni) şi 5 (M. symphyti). Dintre cele 17 combinaţii
