Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 10-11. (2009-2010)

Tamás Sike: Analiza cantitativă şi calitativă a hranei la strigă (Tyto alba guttata) în Judeţul Satu Mare

ANALIZA CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ A HRANEI LA STRIGĂ (TYTO ALBA GUTTATA) ÎN JUDEŢUL SATU MARE

SIKE Tamás Muzeul Judeţean Satu Mare 440031 Satu Mare, V. Tucaciu 21

Rezumat. Materialul analizat constă din 114 eşantioane adunate din 41 de localităţi din judeţul Satu Mare între anii 1998 şi 2004. Punctele de colectare, în diferiţi ani, au fost în parte identice. Din cele 7253 de ingluvii prelucrate am identificat 28927 animale pradă, aparţinătoare la 63 de specii ce reprezintă în total 43 de genuri. Principalii componenţi trofici provin din următoarele familii: microtide, muridé, soricide. Aceşti taxoni domină hrana atât în ce priveşte numărul indivizilor, cât şi ca biomasă. M. arvalis este componenta trofică cea mai importantă, ea pare să determine - într-o anumită măsură — proporţiile celorlalte componente. Structura mozaicată a habitatelor şi nivelul redus (sau lipsa) specializării trofice poate fi o explicaţie mai probabilă a acestei diversităţi găsite în hrana strigii în judeţul Satu Mare. Pe lângă şoarecele de câmp alte specii mai frecvent consumate sunt: Apodemus agrárius, Apodemus sylvaticus, Mus musculus, Sorex araneus, Sorex minutus, Crocidura leucodon, Crocidura suaveolens. Liliecii apar des, dar în număr redus în hrana strigii. Păsările sunt prezente în număr mic, dar aproape permanent în hrana strigii, reprezentând o sursă alternativă importantă de hrană, mai ales iarna, cea mai frecventă specie fiind vrabia de casă (Passer domesticus). Strigile mai capturează în număr mic şi în mod întâmplător şi alte specii de păsări. Numărul amfîbienilor în hrană este foarte redus. Dintre reptile o singură specie (Tacerta agilis) a fost identificată din ingluvii (un singur exemplar). Prezenţa unor mamifere de talie mai mare ca Kattus sp., Arvicola terrstris, Talpa europea în hrana strigii se poate datora fie capturării acestora în perioade cu deficit de hrană, fie capturării unor indivizi slăbiţi. Proporţia insectelor în hrană este nesemnificativă.

Summary. Qualitative and quantitative analyses of Tyto alba guttata diet in Satu Mare County. During the research period we analysed 114 samples, collected from 41 locality in Satu Mare County between 1998 and 2004 (6 years of research). The collecting sites were the same in every year of the reseach. From the processed — dissected 7253 pellets were identified 28927 prey items belonging to 63 species and representing 43 genus. Small mammals were the main prey in the barn owl's diet, belonging to following families: microtidae, muridae and soricidae. These taxons represent the major part of barn owl's diet both in the total number of captured prey items and the prey biomass. M. arvalis was an important prey item in the barn owl's diet and it seems to be an important regulating factor in the proportional representations of prey items. The mosaic-like, heterogeneous habitats and the low level of dietary specialization may explain probably the high diversity of barn owl's diet composition in Satu Mare County. Beside the dominant prey species M. arvalis other important were : Apodemus agrárius, Apodemus sylvaticus, Mus musculus, Sorex araneus, Sorex minutus, Crocidura leucodon, Crocidura suaveolens. Bats were present fequently with low number in the diet of barn owl. Birds were always consumed in low number by barn owl, representing an important alternative food sources especially during winter season. The

Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii

Voi X-XI (2009-2010) pp: 121-140.