Buicu, Florin - Cristea, Doina (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturii 9. (2008)
Ştiinţele naturii
Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele NaturiiMo\. IX (2008) (Miller) Druce, Viola reichenbachiana Jordan ex Boreau, iar pe alocuri se extinde şi Carex bri^oides Jusl. Pe malul pâraielor ce străbat aceste păduri, am identificat: Cbrysosplenium altemifolium L., Carex remota L., Stellaria media L. şi Athyrium fllixfemina (L.) Roth. Compoziţia floristică a făgetelor seculare, prin care urcă panta spre vârfurile Munţilor Oaşului, se schimbă odată cu înălţimi mai ridicate. In stratul ierbaceu de aici apar speciile: Melica uniflora Retz, Dentaria glandulosa Waldst. et Kit., Helleborus purpurascens Waldst. et Kit., Polystichum aculeatum (L.) Roth, Stellaria bolostea L., Galium intermedium Schultes, Asplenium trichomanes L. si Tanacetum corymbosum (L.) Schultz-Bip. Pe alocuri, pe versanţi cu grad de inclinare mai pronunţată, apare asociaţia Lu^ulo albidae-Fagetum sylvaticae Zólyomi 1955, marcată de prezenţa constanta a speciei IMgula lu^uloides (Lam.) Dandţ' et Wilmott Panorama care se deschide din partea superioară a Pietrei Bixadului, al cărui vârf atinge 824 m, recompensează pe noi pentru efortul depus în timpul urcuşului. Aici se profilează un perete de andezit abrupt, înalt de circa 150 metri, înconjurat complet de păduri. Din porţiunea brânelor superioare se poate vedea o parte însemnată a Depresiunii Negreşti-Oaş, precum şi o serie de culmi învecinate ai Munţilor Oaşului, respectiv şi al Masivului Ignişului. In această staţiune, în fisurile stâncilor apare în abundenţă feriga rară Woodsia ilvensis (L.) R. Br., precum şi endemitul carpatic Chamaeeytisus leiocarpus (A. Kerner) Rotm. Tot în acest loc am identificat: Rosa pendulina L., Spiraea chamaedryfolia L., Sedum telepbium L. subsp. fabaria (Koch) Kirschleger, Sedum acre L., Carex hirta L., Asplenium septemtrionale L., Polypodium vulgare L., Verbascum lychnitis L., Carex pallescens L., Festuca valesiaca Schleicher ex Gaudin, Galium eruptivum Krendl, Po ten til la argen tea L., lychnis viscaria L. Rum ex acetosella L. etc. De şi pe unele hărţi topografice vârfurile Piatra Bixadului şi Piatra Vâscului sunt confundate, sau tratate în mod eronat ca şi aceiaşi staţiune, în realitate cel din urmă se găseşte mai la nord, întocmai la graniţa românoucraineană. Urcuşului spre acest vârf, cu o altitudine de 914 metri, care este punctul cel mai înalt ai Munţilor Oaşului, trece de-asemeni prin păduri seculare. In compoziţia acestora intră o serie de specii caracteristice făgetelor carpatine, cantonate la înălţimi mai mari (as. Symphyto cordato-Fagetum Vida (1959) 1963), dintre care amintim: Maianthemum bifolium (L.) F. W. Schmid,, Gentiana asclepiadea L., Ulium martagon L., Frythronium dens-canis L, Scrophularia nodosa L., Asplenium trichomanes L., Doronicum austriacum Jacq., Scopolia camiolica Jacq., Vinca minor L., şi Vaccinium myrtillus L. Cea mai mare parte a peretelui stâncos se intinde la nord de vârful propriu-zis, adică dincolo de graniţele ţării. Insă şi pe teritoriul românesc se găsesc o serie de blocuri masive, golaşe de andezit -unele de formă bizară- înconjurate de exemplare remarcabile de fag. In această zonă pădurea este aproape intacta, de o frumuseţe remarcabilă. La reîntoarcere, alegem o altă rută, străbătând o păşune montană, unde -pe alocuri- domină ţăpoşica (as. Nardetum strictae montanum Silinger 1933) . Dintre speciile identificate aici amintim: Euphrasia stricta D. Wollf et J.F. Lehm, Cynosurus cristatus L., Polygala vulgaris L., Origanum vulgare L., Holchus lanatus L., Thymus pulegioides L., Spergularia rubra (L.)J. Et C. Presl, l^ogfia arvensis (L.) J. Holub şi Viola montana L. In şaua dintre Piatra Vâscului şi Piatra Bixadului, la o altitudine de circa 730 metri, am găsit o înmlăştinire necunoscută în literatura botanica şi geografică. După relatarea conducătorului nostru local, aceasta nu are un nume propriu. Mlaştina care se intinde pe circa 2 hectare, de-alungul unui pârâu montan, are caracter mezotrof, şi nu prezintă nici-un semn de poluare. La marginea ei cresc câteva fire de Veratrum album L. subsp. lobelianum (Bernh.) Reichenb., iar în interior, unde solul musteşte de apă, s-au instalat diferite specii de Sphagnum (fragmente de as. Cariei stellulatae- Sphagnetum Soó (1934) 1954). Aici, pe lângă speciile de rogozuri caracteristice mlaştinilor montane Carex echinata Murray, Carex flava L şi Carex canescens L., au mai fost identificate -printre altele - Veronica scutellata L., şi Eriophorum angustifoliutii Honckeny. Insă specia cea mai remarcabilă, găsită în aceasta staţiune, este Eriophorum gracile Koch, care nu a fost identificată până atunci în nici-o altă staţiune din această regiune. In inchierea primului dram de cercetare, efectuată în zona montană intinsă la nord de localitatea Bixad am putut constata, că aici se găsesc o serie de staţiuni pitoreşti, care conservă o floră remarcabilă, fapt pentru care atragem atenţia asupra necesităţii protecţiei lor în viitor 12
