Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
B. Etnografie
Biserica din Soconzel - monument al arhitecturii populare din nord-vestul României Maria Lobonţ Puşcaş, Adela Dobrescu Introducere în cadrul istoriei arhitecturii populare româneşti, construcţiile din lemn şi în special bisericile ocupă un loc însemnat. Cunoaşterea evoluţiei lor atât din punct de vedere al arhitecturii cât şi din punct de vedere al istorie şi istoriei artei este importantă. Pentru nord-vestul României un repertoriu de acest gen este şi mai valoros cu cît aceste monumente sunt caracteristice acestui spaţiu. în secolele XVII-XIX obştea românească din Transilvania a devenit principalul ctitor al instituţiei în jurul căreia s-a adunat şi a rezistat dealungul veacurilor: biserica. Aceasta are, fără îndoială, o influenţă majoră în viaţa obştei şi tocmai de aceea obştea o menţine din veniturile-i proprii, o înalţă, o împodobeşte, o sfinţeşte. în acest context sec. XVIII se reliefează, aducând cu el un val de noi ctitorii obşteşti, care vin să sublinieze nu numai credinţa în Dumnezeu cât mai ales să afirme, îndârjit, fiinţa de neam a românilor. Inscripţiile de pe portalurile bisericilor conţin adesea notificări precum: “ano domini 1641, bacon zidirii”, la Ticu Sat (jud. Cluj) sau “Leat 1695 meseţea iunie dni 20” la Bălan-Joseni (jud. Sălaj). Astfel aflăm cui datorăm aceste biserici şi implicit cui datorăm frumoasa biserică de la Soconzel, care a fost construită cu “cheltuiala satului”.1 Istoric Soconzel, comuna Socond, jud. Satu Mare este înconjurat de jur împrejur de dealuri, o parte din ele acoperite cu păduri seculare. Satul a fost până în secolul al XVI-lea proprietatea familiei Drag (Dragoş), apoi, împreună cu domeniul Ardudului a aparţinut cetăţii Satu Mare. în secolul al XVII-lea a fost donat familiei Károlyi.1 2 Biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” este aşezată pe un deal, la marginea cimitirului, dominând întreaga localitate. Datele cele mai exacte le avem de pe un scaun de lemn, din biserică, care datează de la 1795 şi care poartă iniţialele K. L. Un alt scaun de lemn poartă data 1845 şi iniţialele P.L. Pe unul din hiaturile de lemn, la intrarea în biserică, pe partea stângă, se găseşte o inscripţie unde sunt pomeniţi „Popu Ioanu din Hazsnas Lapusiu 1874” şi „Papp Viktor 1879”. Alte informaţii menite să contribuie la cunoaştera istoricului acestei biserici le găsim în casa parohială din Soconzel unde există un dulap de lemn pe uşa căruia este o listă a preoţilor care au slujit la acestă biserică de-a lungul anilor: Ţinând seama de toate aceste date putem spune că biserica a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Planul bisericii Bisericile de lemn din Transilvania sunt construite din bârne3 aşezate orizontal, unele peste altele şi sunt compuse, în principiu, dintr-o tindă (pronaos) şi o navă (naos) despărţite printr-un perete transversal. Altarul, se află în prelungirea navei şi este despărţit de aceasta de iconostas4. Aşa cum afirmă Virgil Vătăşianu, în funcţie de particularităţile planimetrice, există mai multe tipuri de biserici: 1. tipul 1 compus din trei încăperi dreptunghiulare, înscrise într-un plan unitar, dreptunghiular foarte asemănător cu casa ţărănească; 1 I.Godea, I.Cristache-Panait, A.Chiriac, M.Malinas, Monumente istorice bisericeşti din Eparhia Oradiei, Bisericile de lemn, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Oradea, 1978, p. 442, 452 2 Borovsky Samu, Szatmár varmegye, p. 100 3 Virgil Vătăşianu, Contribuţie la studiul tipologiei bisericilor de lemn din Ţările Române, în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, an III, 1960, p. 28 4 I. Iuraşciuc, S. Şainelic, Monumente de arhitectură populară: bisericile de lemn din zona Codru, în Satu Mare - Studii şi comunicări, 1975, p. 165 Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXV, 2008
