Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Florin Bogdan, Simona-Loredana Bogdan află. Aceia care nu vor să se supună adevărului - biblic - şi să se confrunte cu episcopul superintendent György - Gheorghe - despre acest adevăr, iar cei care au priceput acest adevăr şi nu vor să dea loc acestui adevăr - episcopi, preoţi, călugări - să fie destituiţi din funcţii, iar cei care conturbă acest lucru -fapt - şi nu ascultă de episcopul György - Gheorghe - şi de preoţii numiţi de acesta să fie pecetuiţi cu sigiliul infidelităţii”. In scurt timp acestor două curente ale Reformei, lutheranismul cu formele sale - biserica saşilor şi cea a maghiarilor - şi calvinismul, li se va adăuga un al treilea, unitarianismul, înfiinţarea şi răspândirea acestui curent al Reformei religioase în Transilvania fiind strâns legate numele lui Francisc Dávid şi al lui loan Sigismund. Dacă numele lui Francisc Dávid este legat pe rând de biserica lutherană maghiară, apoi de cea calvină, în timp el va trece spre doctrina unitariană, predicând această doctrină în bisericile din Cluj încă din anul 1566, apărută ca o critică la dogma trinitară (credinţa în Sfânta Treime), de aici şi cealaltă denumire a acestei biserici — antitrinitară6. Deviza bisericii unitariene este „un singur Dumnezeu”, de aici şi denumirea de unitariană (din latinescul „unus” - unul singur). Actul de constituire al bisericii unitariene sau antitrinitariene este considerat a fi rezoluţia adunării dietale de la Turda din 1568 (6-13 ianuarie)7. Consultând corpusul hotârârilor dietelor transilvănene, Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae nu vom găsi nici o informaţie care să ne pună în legătură cu biserica unitariană în cazul dietei de la Turda (6-13 ianuarie 1568), singura informaţie referitoare la religie fiind cuprinsă în următorul paragraf: „Majestăţii tale îţi raportăm cu supunere că sunt mulţi în ţara ta care nu se supun episcopului român pe care tu l-ai numit în funcţie, ci se supun vechilor preoţi şi învăţăturilor acestora, iar episcopului nu îi permit să îşi ocupe funcţia; din acest motiv te rugăm, conform evangheliei să permiţi ocuparea funcţiei, iar pe cei care se împotrivesc să-i pedepseşti ”8. Deci putem constata că respectivul paragraf se referă doar la românii transilvăneni care priveau trecerea Ia Reformă cu destul de multă reticenţă. Consultând şi alte surse aflăm ca şi text al rezoluţiei dietei de la Turda următoarele: ‘‘Măria-Sa, Domnul Nostru, precum a hotărât în adunările precedente împreună cu ţara şi obştea în privinţa religiei, aşa şi în adunarea de faţă reafirmă cum ca predicatorii să propovăduiască evanghelia pretutindeni, fiecare după credinţa lui, şi obştea dacă-l vrea, bine, dacă nu, nimeni să nu-l oblige, căci ar tulbura liniştea sufletului său, dar să ţină predicator a cărui învăţătură îi place. Şi pentru aceasta nimeni dintre superintendenţi, nici alţii, să nu încerce a-i vătăma pe predicatori, nimeni să nu fie ocărât pentru religie de nimeni, aşa cum am hotărât în constituţiile precedente. Nu i se permite nimănui, ca pentru învăţături să ameninţe pe cineva cu privarea de libertate sau funcţie, căci credinţa e darul lui Dumnezeu, ce vine în urma auzirii, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu. ”9 10 11 12 Această dietă de la Turda (6-13 ianuarie 1568) a proclamat libertate şi toleranţă religioasă pentru religiile lutherană, calvină, unitariană şi romano-catolică. Oriunde, în Transilvania, preoţii puteau predica şi explica evanghelia, fiecare după înţelegerea lui şi dacă membrilor comunităţii respective le plăcea, atunci el putea să rămână, iar dacă nu ei puteau oricând să îşi aleagă un alt predicator. Sub influenţa hotărârilor dietei de la Aiud (1569), la sinodul organizat la Cluj sunt convocaţi şi preoţii români care au aderat la Reformă, ei putând cumpăra de aici cărţile necesare săvârşirii serviciului religios, tipărite în limba română de către diaconul Coresi la Braşov în anul 1570'°, respectiv Psaltirea" (care costa 1 florin) şi Liturghierul'1 (pentru a cărui achiziţionare se plătea suma de 32 de dinari). (1 Szegedi Edit, Reforma în Transilvania. Constituirea identităţilor confesionale, în Istoria Transilvaniei, voi. II (de la 1541 până la 1711), Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2005, p. 242. 7 MCRT, p. 338-345. 8 Ibidem, p. 34. 9 httD://www.unitarius.coiTi/roman/ist-aman.html din 3 februarie 2008. 10 Aurel Socolan, Circulaţia cărţii româneşti până la 1850 în judeţul Maramureş, Ed. Maria Montessori, Baia Mare, 2005, p. 90. 11 BRV, nr. 16. 12 BRV, nr. 9. 26
