Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Consideraţii privind primul val de recrutare SS din 1942 în judeţul Satu Mare însă, s-a produs o schimbare în politica Germaniei naziste, care intervenea din ce în ce mai activ în viaţa germanilor de peste hotare. Planul partidului consta în subordonarea intereselor statului faţă de cele ale politicii naţionale (Völkisch), iar pentru atingerea acestui scop nici un sacrificiu nu era prea 54mare. în urma respingerilor repetate, liderii minorităţii germane manifestau o neîncredere tot mai accentuată faţă de guvern. Astfel, s-a produs o ruptură în cadrul minorităţii, iar o parte a liderilor germani, cu sentimente germane mai accentuate, s-au retras din Asociaţia culturală şi au fondat Uniunea Germanilor din Ungaria, Volksbund. Din acel moment, membrii uniunii nu mai căutau răspuns la întrebarea: cum să fie şi germani, şi maghiari, ci doreau doar să rămână germani în Ungaria, înfiinţarea Volksbund-ului nu însemna însă apropierea de naţional-socialism, care revendica exclusiv drepturile germanilor din statele vecine. în ciuda scopurilor lor defensive, au intrat în conflict cu politica maghiară, care nu accepta nici un fel de izolare etnică. După ce a devenit prim-ministru, Teleki a lansat un atac împotriva Volksbund-ului, considerându-1 nu o organizaţie de emancipare a germanilor minoritari, ci una întemeiată prin şantaj din afară, care trebuia urmărită.54 55 Asemenea şvabilor din Satu Mare, germanii din Ungaria au avut cele mai mari conflicte şi eşecuri în chestiunea şcolilor. Majoritatea acestora erau ecleziastice, astfel încât conflictul cu biserica catolică devenea inevitabil. Populaţia şvabă din Ungaria, profund religioasă, avea în 1924, la formarea Asociaţiei culturale, mai mulţi episcopi în conducerea acesteia.56 Din momentul în care a devenit evident că asociaţia dorea să fie reprezentantul intereselor germanilor, au apărut divergenţe între germani şi conducătorii bisericii catolice. O parte a preoţilor vedeau în asociaţie duşmanul asimilării, manifestând astfel o atitudine ostilă faţă de aceasta.57 După astfel de precedente, era de aşteptat ca divergenţele să se accentueze în problema şcolilor. Decretul nr. 110478/1923 împărţea şcolile în 3 categorii: cele de tip A, unde se preda în limba germană şi maghiara era doar o disciplină de curs, cele de tip B, în care educaţia se făcea în ambele limbi, respectiv şcolile de tip C, în care limba de predare era maghiara şi erau doar câteva ore de limba germană. Conform decretului, părinţii erau cei care decideau limba de predare, însă, din cauza opoziţiei bisericii şi a autorităţilor locale, actul nu a fost aplicat niciodată. în primii ani, guvernul a promis introducerea educaţiei bilingve în 254 de şcoli, dar până în 1929 această schimbare se realizase abia în 45 de instituţii de învăţământ. în ciuda insistenţelor guvernului, biserica continua să saboteze executarea decretului,58 iar după alegerea lui Serédi Jusztinján ca arhiepiscop de Esztergom, s-a opus deschis punerii în aplicare a actului guvernamental.59 Deoarece nu considerau că revizuirea teritorială putea avea loc curând, sau că politica minoritară generoasă i-ar putea ajuta pe maghiarii din afara graniţelor, conducătorii bisericii se opuneau încercărilor germanilor, pentru a nu fi acuzaţi de lipsă de patriotism. Conflictul a ajuns atât de departe, încât primul ministru a ridicat problema suspendării autonomiei şcolilor, însă conferinţa episcopilor a respins executarea decretului chiar şi în faţa acestui pericol. Aceste confruntări au condus la critici deschise adresate bisericii catolice de către liderii religioasei minorităţi germane.60 Planurile guvernelor maghiar, român şi german 54 Idem, p. 126. 55 Idem, pp. 156-157. 56 Arhiepiscopul de Esztergom, Csernoch, a oferit primului ministru Bethlen garanţia că, datorită prezenţei preoţilor catolici, organizaţia nu va deveni extremistă. 57 Norbert Spannenberger - Az ambivalencia mindennapjai, A katolikus egyház és a magyarországi németek a két világháború között (Ambivalenţă zilnică. Biserica romano-catolică şi germanii din Ungaria în perioada interbelică), Pro Minoritate, 2003/tél, p. 56. 58 Politica contradictorie a guvernului este vizibilă şi aici: majoritatea celor 45 de şcoli unde a fost introdusă limba germană erau ecleziastice, deci decretul a fost ignorat în şcolile de stat. 59 Se poate demonstra că în toate şcolile greco-catolice şi în majoritatea şcolilor evanghelice educaţia era bilingvă. Majoritatea şcolilor catolice utilizau sistemul de tip C, situaţie considerată de minoritatea germană inacceptabilă; în 16,9% din şcoli se învăţa doar în limba germană. 60 Norbert Spannenberger - Az ambivalencia mindennapjai..., pp. 60-65. Referitor .la viaţa şi ideile politice ale lui Teleki, vezi: Ablonczy Balázs: Teleki Pál, Osiris, Budapest, 2005; Teleki Pál, Válogatott politikai írások és beszédek (Teleki Pál. Discursuri şi sc fieri politice selectate), Osiris, Budapest, 2000. 231
