Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Consideraţii privind primul val de recrutare SS din 1942 în judeţul Satu Mare Numele satului Recensământul din 1910 Recensământul din 1920 Recensământul din 1930 Recensământul din 1941 Urziceni 19 1594 657 89 Căpleni 0 1388 8 3 Tiream 12 1357 1254 147 Moftinu Mare 62 1415 865 39 Santău 7 519 26 1 Ardud 35 828 857 249 Beltiug 30 1070 1116 649 Răteşti 525 556 432 300 Sâi 772 752 756 789 Carei 63 5932 289 198 Datele diferitelor recensăminte, după populaţia cu limba maternă germana Din cele relatate mai sus, reiese că asimilarea şvabilor a fost inegală, iar teritoriul sătmărean nu poate fi tratat uniform. Opiniile sunt diferite şi referitor la teritoriile, respectiv satele în care asimilarea a fost cea mai înaintată. în opinia lui Hauler, în 6 localităţi din regiunea Cărei şi Tăşnad, limba germană a dispărut la mijlocul secolului al XIX-lea. Totuşi, în perioada interbelică, 50% a locuitorilor vorbeau germana şi 70% înţelegeau dialectul şvab.29 loan Gherman afirmă că, în perioada interbelică, doar în 6 localităţi nu se vorbea germana, în timp ce în restul satelor populaţia folosea limba în viaţa cotidiană.30 Boros Ernő a ajuns la concluzia că în 6 sate a persistat limba germană, şi doar unul dintre acestea se află în districtul Cărei.31 Majoritatea cercetătorilor sunt deci de acord că asimilarea a ajuns în stadiul cel mai avansat în regiunea Cărei şi Tăşnad, fapt susţinut şi de statistici.32 în 1918, când Transilvania a fost anexată României, şvabii din Satu Mare au fost unul dintre cele mai asimilate grupuri etnice din Ungaria, care nu dispuneau nici de elită proprie, nici de un sistem de instituţii proprii. La şedinţa din Mediaş din 1918, saşii s-au declarat în favoarea unirii cu România, dar reprezentanţii şvabilor nu au participat la adunare. Saşii, folosindu-se de experienţa lor de minoritate naţională acumulată de-a lungul timpului, au devenit imediat activi, în timp ce maghiarii, ajunşi recent la statut de minoritate naţională, au ales politica pasivităţii.33 Asemenea acestora, nici şvabii sătmăreni nu au dat dovadă de activitate politică. în primii ani, şvabii sătmăreni s-au lăsat influenţaţi de propaganda revizionistă maghiară, care afirma că, în urma oricărei revizuiri teritoriale minime, zona locuită de ei va reveni cu siguranţă Ungariei. La acest fenomen a contribuit faptul că limba română folosită în administraţie le-a fost la fel de străină şvabilor ca şi maghiarilor. România nu privea cu ochi buni influenţa maghiară asupra şvabilor, şi se străduia să ia legătura cu saşii şi şvabii din Banat. în România - ca şi în celelalte două state ale Micii Antante - cea mai importantă chestiune naţională în perioada interbelică a fost cea a maghiarilor. Mişcarea naţională a şvabilor nu coincidea cu interesele României, însă statul român s-a folosit de ea, slăbind astfel poziţiile maghiarilor. Primele semne au apărut în 1920, când şvabii sătmăreni s-au alăturat Comunităţii populare germano-şvăbeşti.34 începând din acest moment, deputaţii şvabilor bănăţeni vizitau cu regularitate regiunea sătmăreană, cu scopul de a evalua starea şvabilor şi de a ţine cursuri de limba germană. în 1925, după un curs de limba germană destinat profesorilor, desfăşurat la Cărei, s-a decis formarea unei organizaţii-membru al Comunităţii populare, numită Gauamt Sathmar,35 Acest pas a avut o importanţă 30 Hauler, istoria nemţilor..., p. 100. Dr. loan Gherman, Plasa Cărei..., p. 58. Aceste 6 localităţi sunt: Tăşnad, Cărei, Turulung, Iojib, Santău şi Craidorolţ. Boros Ernő, „Volt mindenünk..., p. Aceste 6 localităţi sunt: Homorodu de Jos, Răteşti, Dindeşti, Borleşti, Şandra, Terebeşti, Socond. Dintre acestea, Dindeştiul făcea parte din plasa Cărei. Motivul succesului asimilării în aceste aşezări este necunoscut, cercetarea acestei probleme meritând o abordare separată. 34 Pasivitatea acceptată a durat până la semnarea tratatului de pace; guvernul maghiar aproba la rândul său acestă politică. Tilkovszky Lóránt, A szatmári németség a két világháború között (Şvabii sătmăreni în perioada interbelică), in. Relaţii interetnice în zona de contact romano-maghiaro-ucraineană din secolul al XVlII-lea până în prezent, Satu Mare-Tiibingen, 1999, p. 227. Németül: Deutsch-schwäbische Volksgemeinschaft, Gau Sathmar. 35 Idem, p. 227. 227
