Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Gianina Diana Iegar Diversele conflicte armate în care sunt implicaţi familiarii provoacă, de multe ori, victime. în acest caz, compensarea financiară a rudelor celui ucis este considerată o datorie morală a nobilului contractant. Preţul sângelui, plătit de cei responsabili pentru moartea familiarului este transmis, prin nobilul pentru care acesta şi-a dat viaţa, rudeniilor apropiate. Un astfel de caz este cel al lui Andrei de Bylke, familiarul lui loan Perényi, ucis în timpul conflictului de la Saswar, expus mai sus. Cei 50 de florini plătiţi de vinovaţi vor ajunge, prin grija lui Perényi, la văduva lui Andrei de Bylke.63 Honor-ul, funcţia acordată pe o perioadă determinată este o altă modalitate de recompensare a familiarilor. în acest caz, interesul este reciproc, nobilul preferând ca subordonat ierarhic imediat pe unul dintre fidelii săi. Cele mai importante funcţii deţinute de familiari la nivelul comitatului sunt cele de vicecomite şi de castelan. Cetatea din Zynyr (comitatul Satu Mare), deţinută în comun de familiile Bathori şi Perényi la începutul secolului al XVI-lea, avea, în anul 1520, doi castelani, fiecare dintre ei familiarul unuia dintre proprietari. Controlul exercitat de proprietari este cu atât mai semnificativ în cadrul cetăţilor, puncte strategice de importanţă militară maximă. Relaţia dintre comite şi vicecomite este vitală pentru o administraţie coerentă a comitatului nobiliar, în special când, în secolul al XV-lea, rolul vicecomitelui creşte semnificativ, iar funcţia de comite devine mai degrabă una onorifică. în cazul în care vicecomitele nu este familiarul comitelui, pot apărea situaţii de rivalitate sau nesupunere, care explică preferinţa nobililor comiţi de comitat înspre desemnarea unui familiar. în anul 1512, între corniţele de Ugocea, Perényi Gabor, şi vicecomitele Mihai de Komlos s-a iscat un conflict, survenit după refuzul celui din urmă de a acţiona conform ordinului superiorului său. Trimis la moşia nobililor Dolha sub pretextul colectării impozitului militar, acesta a primit, în subsidiar, însărcinarea de a ataca respectiva moşie şi de a provoca pagube materiale nobililor rivali ai lui Perényi. Confruntat cu refuzul vicecomitelui de a se comporta precum un familiar, rol pe care nu îl avea, Gabriel Perényi a luat măsura drastică de a-1 captura şi de a-1 ţine prizonier pentru o lungă perioadă de timp.64 De altfel, nesupunerea dovedită de Mihai de Komlos nu este un caz singular: acelaşi Perényi îl însărcinase să transporte o sumă de bani la Buda, vicecomitele refuzând ulterior să prezinte chitanţa sau să justifice în vreun fel banii. Bineînţeles, Gabriel Perényi a procedat în mod similar, iar Mihai de Komlos a fost supus unui nou stagiu de prizonierat.65 Donaţia de moşii constituie rareori un mijloc de recompensare al familiarilor. în societatea Ungariei medievale, în special în secolul al XV-lea, calitatea de nobil începe să fie sinonimă cu cea de proprietar de pământ - homo possessionatus -, fiind astfel de la sine înţeleasă tendinţa nobililor de a-şi păstra intacte moşiile, iar transmiterea acestora să se realizeze aproape exclusiv pe baza înrudirii de sânge. Se adaugă acestor argumente practica specifică Ungariei, aceea a donării necondiţionate, şi statutul proprietăţii, care menţinea dreptul regelui şi al rudelor de sânge asupra moşiilor nobiliare ancestrale.66 67 Cu alte cuvinte, posibilităţile preferenţiale de donaţie a pământului sunt restrânse, depinzând de consimţământul regelui sau al rudelor de sânge. Şi în cazul zălogirii sau vinderii moşiilor ancestrale se păstrează condiţia consimţământului rudelor, adăugându-se dreptul acestora de preempţiune. în ciuda tendinţelor de conservare a domeniului nobiliar, există cazuri în care familiarii sunt răsplătiţi prin donaţie de pământ, probabil în cazurile în care nobilul nu beneficiază de alte opţiuni. Astfel, în schimbul de moşii dintre familiile Perényi şi Iloswa (1439), aceştia din urmă primesc satul Weresmart, în afara unei sesii iobăgeşti, care fusese donată anterior de aceiaşi Perényi familiarului lor, Palco Madarasz din Weresmarth.bl în secolul al XV-lea este deja vizibilă, la nivelul nobililor, donaţia condiţionată a pământului, în particular donaţia către familiari pe durata vieţii acestora. în documentul prezentat anterior, loan şi Nicolae Perényi donează moşia Weresmarth lui Gheorghe de Iloswa, 63 DL 71008. 64 Perényi, doc. 776, p. 380-381. 65 Perényi, doc. 776, p. 380-381. 66 Există o diferenţă clară de statut între moşiile ancestrale, care se află sub incidenţa dreptului neamului sau al rudelor de sânge de orice grad, şi moşiile achiziţionate sau primite prin donaţie regală de un singur nobil, aflate la discreţia exclusivă a proprietarului şi moştenite doar pe linie directă. 67 Perényi, doc. 462, p. 224-225. 20
