Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Organizaţia Partidului Naţional Român din Judeţul Sătmar şi Primele Două Alegeri Parlamentare de După Marea Unire (Noiembrie 1919 şi funie 1920) Augustin Ciurdariu. Şi în circumscripţia Oaş s-au înscris în cursa electorală tot doi candidaţi, şi anume Ionel Comşa, care a obţinut 2.405 voturi, faţă de 829 voturi, câte a obţinut Aurel Dragoş6. Pentru Senat, judeţul Satu Mare avea dreptul la 5 mandate. Astfel, au primit mandatul de senatori următorii: Gavril Barbu, pentru circumscripţia electorală Şomcuta Mare; Alexa Pocol, pentru Baia Mare; Alexandru Stan, pentru Seini; Florian Stan, pentru Satu-Mare şi Romul Marchiş, pentru Careii Mari7. La aceste alegeri parlamentare, din cele 205 candidaturi distribuite în 79 de circumscripţii electorale în Transilvania şi Banat, 199 (169 de deputaţi şi 30 de senatori) mandate au revenit Partidului Naţional Român. Restul de 6 mandate au fost obţinute de unele facţiuni dizidente, amintite mai sus8. în concluzie, se poate afirma faptul că aceste alegeri au fost câştigate de către P.N.R., şi că întradevăr, după cum spunea C. Argetoianu, anul 1919 a fost anul ardelenilor. în jurul P.N.R. urma să se configureze şi noua majoritate parlamentară şi tot acest partid a dat şi primul ministru al guvernului. Din păcate primul parlament românesc de după 1918, cel al blocului parlamentar, din care făceau parte P.N.R., Partidul Ţărănesc şi Partidul Naţionalist Democrat al lui N. Iorga, a avut o existenţă scurtă. Pe data de 12 martie 1920, preşedintele Partidului Ţărănesc, Ion Mihalache, şi-a prezentat demisia din guvern, deoarece proiectul său de lege agrară, care a fost votat de către Parlament, a fost respins de către regele Ferdinand. La numai o zi după demisia lui Mihalache, regele semnează decretul de numire a generalului Averescu în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri9 10 II. însă, pe data de 25 martie 1920, noul prim ministru dizolvă şi Parlamentul, acesta fiind considerat de către Nicoale Iorga ca un act de "crimă politică"'0. Generalul Averescu avea nevoie de o majoritate parlamentară care să-l susţină şi să-şi consolideze puterea, având asentimentul regelui în acest sens. Regele Ferdinand a semnat decretul dizolvării Corpurilor Legiuitoare şi a convocat corpul electoral pentru noi alegeri, stabilindu-se şi data acestora. Astfel, au fost stabilite zilele de 25-27 mai, pentru alegerea deputaţilor şi 30-31 mai pentru senatori". După instalarea guvernului Averescu, Octavian Goga, care primise funcţia de ministru de stat, pe data de 28 martie, în fruntea unui grup de 29 de membri ai Partidului Naţional, îi prezintă lui Iuliu Maniu o demisie colectivă, cerând ieşirea din partid. într-un apel datat la 31 martie 1920 cei demisionaţi anunţau că au hotărât ca împreună cu Liga Poporului să înfiinţeze un nou partid cu numele de Partidul Poporului. De asemenea, Liga Poporului a mai fuzionat cu gruparea lui Iancu Flondor şi Sergiu Niţă şi cu Uniunea Naţională a bănăţenilor, care era condusă de către preotul Avram Imbroane12. în aceste condiţii, Comitetul Central Executiv al P.N.R. convoacă congresul partidului pentru data de 24 aprilie 1920, la Alba Iulia. Pe ordinea de zi erau anunţate problemele ce urmau a fi dezbătute. Astfel, după ce se prezenta raportul Comitetului Central Executiv, urma să fie ales un comitet, care să facă propuneri asupra situaţiei politice din ţară, să fie îmbunătăţit programul partidului şi să i se dea o nouă organizare. De asemenea, urma să fie ales un nou Comitet Central13. Se trimit tuturor preşedinţilor de organizaţii judeţene manifestul partidului şi convocarea Congresului care urma să se ţină la Alba Iulia. Acest manifest trebuia afişat de către preşedinţii organizaţiilor judeţene în fiecare comună. Era primul congres al partidului de după Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. 6 Desbaterile Adunării Deputaţilor (în continuare D.A.D), sesiunea ordinară 1919-1920, p. 109 I Patria, nr. 213, 13 noiembrie 1919 şi 216, 16 noiembrie 1919 8 Marcel Ivan, Evoluţia partidelor politice în cifre şi grafice.1919-1932, Sibiu, 1934, tabelul IV 9 loan Scurtu, istoria Partidului Naţional Ţărănesc, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, pp. 16-17 10 Neamul românesc, nr. 54, 19 martie 1920 II Monitorul Oficial, nr. 270, 27 martie 1920, p. 13421 Gh. I. Florescu şi I. Saizu, Alegerile parlamentare din România între anii 1919-1922, în Cercetări istorice, IV, Iaşi, 1973 p 322 13 Patria, nr. 79, 1 1 aprilie 1920 139
