Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)

A. Istorie

Relaţia de familiaritate în Ugocea secolului al XY-lea

Gianina-Diana Iegar

în istoriografia de specialitate, relaţia de familiaritate a fost de cele mai multe ori legată de discuţiile teoretice privind existenţa sau inexistenţa feudalismului în Ungaria medievală. Această abordare este aproape exclusivă în cadrul istoriografiei mai vechi, care încerca să eticheteze procesele istorice prin raportarea la anumite modele şi să utilizeze înlănţuirea acestora în demonstrarea evoluţionismului sau a determinismului istoric. Nu este însă mai puţin adevărat că noua istoriografie nu acordă atâta importanţă discuţiilor abstracte şi contextualizează în mod realist diverse aspecte ale societăţii medievale.

încadrându-ne în cea de a doua perspectivă, vom încerca să analizăm manifestările sociale concrete ale relaţiei de familiaritate, pe baza surselor documentare şi folosind un studiu de caz: comitatul Ugocea în secolul al XV-lea. Din punct de vedere cronologic, perioada aleasă constituie un teritoriu favorabil acestei cercetări, deoarece anterior documentele nu atestă, pentru Ugocea, existenţa explicită a relaţiei, excepţie făcând familiaritatea în raport cu suveranul.

Deoarece familiaritatea nu poate fi definită în termeni restrânşi, vom aborda o perspectivă extinsă a acestor relaţii, care cuprinde o gamă vastă de manifestări bazate pe servicii şi obligaţii reciproce, cel mai adesea între reprezentanţi ai nobilimii. Au fost luate în considerare, din acest motiv, mai multe situaţii în care relaţia de familiaritate nu este menţionată explicit (acest lucru este precizat de fiecare dată), însă există suficiente indicii pentru a asimila anumite manifestări statutului de familiar.

Origini şi reglementări juridice. Familiaritatea are drept model relaţiile caracteristice aulei regale, preluate şi adaptate la nivelul întregii elite sociale. Modul de funcţionare al aulei, precum şi deosebirile dintre aula şi curtea (curia) regală, vizibile la nivel terminologic în documentele medievale, nu sunt încă suficient elucidate. Ipoteza vehiculată în istoriografia de specialitate constă în caracterul celor două entităţi, public atunci când este vorba de curte, şi privat în cazul aulei1. Familiarii regelui sunt menţionaţi de obicei în legătură cu aula regală (aulae nostrae familiáris)1, confirmând şi întărind caracterul personal al acestei relaţii.

Dezvoltarea relaţiilor de familiaritate în societatea Ungariei medievale este pusă în legătură cu formarea nobilimii şi reglementarea statutului acesteia. în momentul editării Bulei de Aur (1222) şi al apariţiei, în sens juridic, a slujitorilor regali, sursa majorităţii nobililor de mai târziu, se formează automat şi legătura personală cu suveranul. Familia regală, compusă până atunci din aristocraţii cu origini notabile (reale sau create) în conducătorii triburilor descălecătoare, se îmbogăţeşte până la sfârşitul secolului al XlII-lea cu toate elementele ce vor fi cunoscute generic sub numele de „nobilime” şi care beneficiază, cel puţin teoretic,- de relaţiile personale cu suveranul caracteristice până atunci demnitarilor. Acestea sunt sugerate chiar în primul articol al Bulei de Aur, care reglementează ca obligatorie cel puţin o întâlnire anuală, în persoană, între rege şi slujitorii săi.1 2 3 Creşterea nerealistă a numărului de legături personale ale suveranului, menite iniţial să reprezinte însuşi fondul mecanismului de guvernare, precum şi crearea de centre de putere la nivel local a determinat formarea a două tipuri de reţele, caracteristice societăţii medievale din Ungaria: cea orizontală, bazată pe asocierea nobililor, care duce la formarea comitatului nobiliar şi a instituţiilor acestuia, şi cea verticală, ierarhică, reprezentată de familiaritate.4 De la nivelul aulei regale, familiaritatea se transpune la nivelul întregului grup nobiliar, substituind relaţia personală cu suveranul, care devenise practic imposibilă.

1 Engel 2006. p. 172.

2 DL 70639; DL 70640; articolul foloseşte regestele publicate în formă digitală în A középkori Magyarország levéltári forrásainak adatbázisa (DL-DF 4.2), Budapest, 2003.

3 în fiecare an vom fi datori să ţinem sărbătoarea Sf. Rege la Alba <Regală> ... Iar dacă noi nu vom putea să fim de faţă, palatinul se va înfăţişa neapărat acolo pentru noi, pentru ca în locul <nostru> să asculte pricinile noastre şi toţi slujitorii care vor voi, să se adune acoto în chip slobod. DIR C., I, doc. 137, p. 190.

4 Rady 2000, p. 7.

Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXV, 2008