Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Canonicul Petru Tămaian, impresii din ajunul Marii Uniri Viorel Câmpean Localitatea Crucişor se poate mândri cu faptul că a dat culturii şi spiritualităţii sătmărene, dar şi româneşti, câteva personalităţi remarcabile. Mai cunoscut este scriitorul şi publicistul Petre Nistor, aflat în pragul centenarului naşterii (2011). Se cunosc însă puţine lucruri despre canonicul, scriitorul bisericesc, profesorul şi, în primul rând preotul greco-catolic, canonic Petru Tămaian, deşi pe plan local am căutat să-l prezentăm cititorilor sătmăreni1. Aniversarea a 90 de ani de la Marea Unire ne prilejuieşte readucerea lui în memoria culturală sătmăreană. Demersul ne este înlesnit de faptul că şi el a fost prezent alături de alţi sătmăreni la Alba Iulia în acea măreaţă zi din istoria poporului român. Gândul lui s-a îndreptat în preziua marelui eveniment către cei dragi de acasă din Crucişor, după cum se va vedea din cuprinsul demersului nostru. Petru Tămaian a văzut lumina zilei la Crucişor, în 26 iulie 18751 2, în familia ţăranilor Dimitrie şi Floarea. După trei ani, în aceeaşi localitate avea să se nască Paul (Pavel figurează prenumele în registrul parohial) Tămaian, de asemenea ajuns preot greco-catolic în Episcopia orădeană, slujitor în parohiile bihorene Băiţa, Sâmbăta şi Săcuieni. Este posibilă o legătură de rudenie între aceşti doi fii ai Crucişorului, la data naşterii doar 7 numere de casă despărţindu-i, părinţii lui Paul numindu-se Vasile şi Anuţa3. Cu siguranţă un mare rol în creşterea şi orientarea şcolară a celor doi copii de ţărani din Crucişor au avut parohii care au slujit în sat în copilăria lor, preoţi care deţineau şi funcţia de directori ai aşezămintelor şcolare, confesionale, deci româneşti: Gri gore Fásy (1831-1886, paroh la Crucişor de la hirotonire până la repausare, vreme de trei decenii) şi Mihai Târsan (1831-1917, preot emerit, aşijderea paroh vreme de peste trei decenii la Crucişor)4. Petru Tămaian a urmat cursurile Seminarului greco-catolic din Oradea, fiind bursier al Fundaţiei Regale. Peste ani va scrie istoria acestei prestigioase instituţii. Teologia o urmează la Seminarul din Esztergom (Strigoniu). La această instituţie şi-au desăvârşit studiile înalte feţe bisericeşti greco-catolice precum Vasile Dumbravă sau Teodor Bule, ambii vestiţi profesori la liceul din Beiuş, dar şi preoţi care s-au născut ori au funcţionat în Sătmar, ca de exemplu Iosif Pataki sau Petru Hertzeg5. A fost hirotonit la 3 martie 1901 ca preot celib, pentru ca la 1 septembrie a aceluiaşi an să fie încadrat ca profesor la şcoala normală (Preparandia) orădeană, deţinând şi funcţia de prefect de studii la Seminarul Unit din oraşul de pe Criş6. Aceasta din urmă nu era o funcţie nouă întrucât încă din 1899 a fost numit prefect de studii la Internatul Pavelian din Beiuş. Din 1904 este catehet la Preparandie şi consilier (îndrumător spiritual - în limbajul epocii) în cadrul aceleiaşi instituţii. Va ajunge chiar să conducă pentru o perioadă destinele celor două instituţii orădene, fiind director al Preparandiei între 1919-1923 şi rector al Seminarului între 1925-1927. A fost mereu apreciat în dieceză pentru erudiţia sa, în 1929 făcând parte din comisia care a lucrat la revizuirea cărţilor liturgice. Asesor în cadrul tribunalului matrimonial, preşedinte al Exactoratului diecezan, inspector catehetic al şcolilor secundare din Oradea, canonic lector al Bisericii catedrale române unite din Oradea, controlor al Fundaţiunilor diecezane, sunt numai câteva din numeroasele funcţii pe care Petru Tămaian le-a ocupat de-a lungul anilor în cadrul Episcopiei Unite din Oradea. S-a îngrijit de bunul mers al 1 I-am dedicat un articol în săptămânalul sătmărean “Informaţia de Duminică”, an IV, nr. 184, 21 mai 2006, p. 9, republicat cu adăugiri în volumul nostru, Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, Satu Mare, 2008, p. 54-56. 2 D.J. A.N. Satu Mare, Colecţia registrelor parohiale şi de stare civilă, Dosar nr. 546, f. 38 v.-39. 11bidem, Dosar nr. 546, f. 42 v.-43. 4 V. Câmpean, Preoţi din Sătmar, mss. 1 Petru Tămaian, Istoria Seminarului şi a educaţiei clerului diecezei române-unite de Oradea, Oradea, 1930, p. 80-81. 6 dr. Iacob Radu, Istoria diecezei române-unite a Orăzii-Mari, scrisă cu prilejul aniversării de ISO de ani de la înfiinţarea aceleia 1777-1927, Oradea, [s.a.], p. 220. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXV, 2008
