Marta, Liviu - Virag, Cristian (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 25/1. (2008)
Bernadeth Pataki - Robert Gindele - Corina Ionescu - Liviu Dărăban - Elisabeta Veress: Studiu arheometric realizat pe probe de ceramică arheologică
sedimentară de granulaţie fină (< 2 pm), alcătuită dintr-un amestec complex de minerale argiloase. Mineralele argiloase sunt silicaţi de aluminiu sau de magneziu hidrataţi, formaţi prin alterarea feldspaţilor şi a altor silicaţi, conţinând (în funcţie de locul de provenienţă) cantităţi variabile de muscovit, feldspaţi, minerale grele (zircon, ilmenit, rutil, magneţii, granaţi, etc.), fragmente de cochilii, unele minerale diagenetice (sulfuri, glauconit, calcit), particule foarte fine din roca iniţială, complexe coloidale silicatate hidratate, resturi de substanţe organice. Compoziţia chimică a argilelor variază în funcţie de mineralele pe care le conţin, principalii constituenţi oxidici fiind SÍO2, AI2O3, Fe203, CaO, MgO, Na2Ü şi K2O. Argilele sunt dintre cele mai răspândite roci de pe suprafaţa Pământului. Mineralele argiloase se clasifică în patru grupe mari: caoliniţi, montmorilloniţi, îlliţi şi doriţi, denumite după cel mai tipic reprezentant al grupei. Caolinitul, având formula: Al2SÍ20s(0H)4, este cel mai tipic reprezentant al grupei caolin. Cele mai frecvente impurităţi ale caolinitului sunt Fe, Mg, Na, K, Ti, Ca, H2O. Argila de tip caolinit, expusă la efecte termice, prezintă următoarele transformări: între 550-600°C pierdere endotermă a grupei OH-, eventual dehidratare formând AI2SÍ2O7: 2Al2SÍ205(0H)4 —> 2AI2SÍ2O7 + 4H2O între 925-950°C transformarea AI2SÍ2O7 în SÍ3AI4O12, de strucmra Y-AI2O3: 2AI2SÍ2O7 —> SÍ3AI4O12 + SÍO2 la 1050°C transformarea SÍ3AI4O12 prin nucleaţie în mullit, 3AI2O3 -2Si02. Montmorillonitul, cu formula generală: (Na,Ca)o.33(Al,Mg)2(SÍ40io)(OH)2 tiI FO, mineralul principal al grupului cu acelaşi nume, este o componentă a bentonitului. Se formează la descompunerea cenuşei vulcanice. Ilhml este un mineral de argilă asemănător micei. Formula empirică a illitului este (K,H20)(Al,Mg,Fe)2(Si,Al)40io[(OH)2,(H20)]. Compoziţia mineralogică a argilei poate fi determinată cu ajutorul analizei de difracţie de raze X pe pulberi (PXRD)101.Ceramica din punct de vedere mineralogic este roca artificială formată în timpul arderii materiei prime argiloase. La temperaturile relativ înalte de ardere, prin recristalizare, amestecul de minerale argiloase se transformă în produs metamorf, în mod analog rocilor metamorfé formate în geoprocesele naturale asemănătoare (ceramica este roca “termometamorfă”). Prin urmare, similar rocilor naturale, ceramica se constituie ca un ansamblu de faze cristaline şi amorfe, care pot fi caracterizate cu ajutorul procedeelor petrografice, mineralogice şi chimice utilizate în geologie. Studiul arheometric a obiectelor de interes arheologic trebuie să ofere răspuns la întrebări legate de: • data confecţionării obiectului, • locul confecţionării obiectului şi locul de origine a materiilor prime, • tehnica de fabricaţie, • scopul de utilizare. Bernadetb PATAKI - Robert GINDELE - Corina IONESCU — Uviu DARABAN — Eüsabeta VERESS "» Shepard 1956, p. 7-48, p.124-157 168
