Marta, Liviu - Virag, Cristian (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 25/1. (2008)

Liviu Marta - Zoltán Kádas: Materiale preistorice descoperite la Sărăuad

Materiale preistorice descoperite la Sărăuad

Uviu MARTA— Zoltán KÁDAS

Localitatea Sărăuad (Tasnadszarvad) se află în apropierea oraşului Tăşnad, întro zonă de dealuri scunde (Dealurile Tăşnadului), pe malul stâng a văii superioare a Ierului. Materialele eneolitice şi acelea aparţinătoare epocii bronzului ce fac obiectul acestei prezentări, au fost descoperite în toamna anului 2007 în urma săpării unei pivniţe în grădina casei cu nr. 327, aflată pe terasa înaltă a Văii Saradului. Aceste materiale aduc câteva completări şi precizări referitoare la descoperirile preistorice din zona vetrei satului (zona bisericii)1

Pivniţa avea o suprafaţă de 25 m2. Fragmentele ceramice au fost adunate de proprietar dintr-un strat negru cu chirpici diseminat. Acesta, aflat la adâncimea de 80 -180 cm, era situat sub un strat de umplutură/nivelare de culoare brună. Dată fiind grosimea mare a stratului din care au fost descoperite fragmentele ceramice, acesta pare să reprezinte mai degrabă umplutura unui complex arheologic de mari dimensiuni decât un strat de cultură. Prezenţa unor construcţii anexe împrejurul gropii, nu a permis extinderea cercetărilor arheologice pentru surprinderea formei şi funcţionalitatea complexului arheologic. Nu poate fi dată o explicaţie sigură pentru prezenţa materialului arheologic din două epoci diferite. In pereţii pivniţei nu a fost sesizată existenţa unor complexe diferite. Insă prezenţa în număr mare a fragmentelor eneolitice, între care se află şi o oală întregibilă, sugerează că acestea nu se află în poziţie secundară într-un complex din epoca bronzului, ci, probabil provin şi ele dintr-un complex arheologic diferit, ale cărui urme nu au mai putut fi evidenţiate.

Materialul eneolitic aparţine culturii Tiszapolgâr, mai multe elemente fiind specifice ceramicii acestei culturi. S-a reuşit reconstituirea unei oale cu buză evazată, gât scund, umăr uşor bombat, cu corpul tronconic şi fundul plat. Oala are o toartă perforată şi două butoane conice, specifice culturii Tiszapolgar (Pl. 1). Exteriorul vasului e cărămiziu cu urme de ardere secundară, interiorul cenuşiu, ardere inoxidantă, ca degresant fiind folosit nisip şi cioburi pisate. Acest tip de oale, cunoscut şi sub numele de „oala de lapte”, apare încă în culturile Tisza şi Herpaly şi evoluează şi în culturile Tiszapolgâr şi Bodrogkeresztúr2. După N. Iercoşan varianta de oală cu două torţi pe buză marcheză sfârşitul culturii Tiszapolgâr (faza B târzie) şi începutul culturii Bodrogkersztúr3. In nord-vestul României astfel de oale au fost descoperite la Cărei—Cozard4 şi Dumbrava—La Cosma5 *.

împreună cu oala menţionată au fost descoperite şi alte elemente ceramice ce se regăsesc în cultura Tiszapolgâr:

’Ca urmare a unei periegheze realizate în anul 1988, Ilie Sălceanu a adunat fragmente ceramice atribuite grupului cultural Hajdúbagos — Cehăluţ (Németi 1999, p. 90).

2 Bognár-Kutzián 1972, p.122-124.

11ercoşan 2002, p.172.

4 Iercoşan 2002 PI. 46/1, 88/7.

5Iercoşan 2002 PI. 88/7.

Satu Mare — Studii şi comunicări, Seria Arheologie, XXV/l, 2008