Ardelean, Gavril - Buicu, Florin (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 8. (2007)

Medicină

Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Vo\. VIII (2007)

în SUA, prevalenţa depresiei postpartum atinge valori cuprinse între 10 şi 15%, cu o rată semnificativ mai ridicată de aproximativ 35% la femeile afroamericane. Rata depresiei antepartum si chiar a celei ce urmeaza imediat după naştere, este j mai mare în mediul urban şi în mod predilect la ' populaţia săracă, asociindu-se cu efecte negative asupra dezvoltării fetale. în paralel cu chimioterapia antidepresiva, un rol semnificativ în procesul terapeutic ii revine psihoterapiei şi în special celei cognitiv comportamentale, dar şi altor terapii adresate unor comorbidităţi posibile. Pentru obţinerea unor rezultate terapeutice mai prompte si de durata este recomandabil sa se intervină cu metode terapeutice si in cadrul familiei acestor femei(GRECU et al 1975, PREDESCU, 1998, MOSES KOLKO şi ROTH, 2004).

In general, managementul terapeutic al depresiei postpartum include chimioterapia antidepresiva, psihoterapie, programe psiho-educationale şi alte activităţi reconfortant relaxante.

Pentru femeile care au avut stări depresive anterior perioadei de maternitate se presupune că ele au un anumit grad de predispoziţie genetică spre aşa zisele depresii endogene(bipolare sau recurente) şi ca atare, de la bun început trebuie să ne orientăm spre un management terapeutic adecvat acestor tipuri depresive, combinat şi cu măsuri depresopofilactice.

în clinica noastră, cele mai frecvent utilizate antidepresive sunt cele inhibitor-selective ale recaptării serotoninei, precum şi cele cu acţiune duală, a căror eficienţă antidepresivă este mai bună comparativ cu triciclicele şi tetraciclicele, având în acelaşi timp şi efecte indezirabile uşoare; dintre aceste preparate antidepresive amintim: Fluoxetina, Sertralina, Fluvoxamina şi Venlafaxina. etc.

In situaţiile în care psihicul pacientei cu depresie postpartum, este foarte răvăşit, cu risc suicidar iminent, se poate trece la aplicarea câtorva şedinţe de electro-convulsioterapie (GRECU et al 2000). Prin electroconvusioterapie se obţin destul de rapid atât ameliorarea dispoziţiei depresive cât şi o revigorare generală în special a sistemului neurovegetativ şi hormonal, în paralel cu diminuarea factorilor de risc suicidogen. (GRECU et al, 2000; ADITIM, 2006).

Principii generale de utilizare a antidepresivelor

Durata minimă de administrare a medicaţiei antidepresive este de 4-6 săptămâni, cu doze care realizează nivele sanguine terapeutice;

Evitarea ajustării şi modificării prea frecvente a medicaţiei;

Conştientizarea pacientei că răspunsul terapeutic poate să apară după mai mult de 4 săptămâni şi asigurarea

complianţei terapeutice în aceste

condiţii;

Prezenţa efectelor indezirabile coduce uneori la necesitatea reducerii dozei, dar dacă doza mai mică este

isuficientă terapeutic, se recomandă schimbarea antidepresivului;

Când se schimba antidepresivul se va tine cont de următoarele :

Antidepresivele cu timp de înjumătăţire lung (de ex. Fluoxetina ),pot fi întrerupte brusc ; Antidepresivele cu timp de

înjumătăţire scurt ( ex.Paroxetina), în cazul întreruperii bruşte, pot duce la simptome de sevraj, motiv pentru care întreruperea se va face prin reducerea treptată a dozelor, pe parcursul a 4 zile, micşorând doza zilnică cu 25% pe zi;

Există posibilitatea apariţiei

interacţiunilor medicamentoase la schimbarea medicaţiei datorită persistenţei compuşilor cu timp lung de înjumătăţire pe o perioadă de aproximativ trei săptămâni, după întreruperea administrării lor ( ex. Fuoxetina). Simptomele de sevraj sunt similare pentru inhibitorii recaptării serotoninei şi antidepresivele triciclice: ameţeli, confuzie, vertij, parestezii, sindrom pseudogripal, stimulare gastointestinală, insomnie, transpiraţii etc. In cazul în care pacienta nu răspunde în mod pozitiv la antidepresivele propuse :

Se recomandă reevaluarea

diagnosticului;

Psihoterapia trebuie reorientată asupra factorilor vulnerabili ai tulburării psihice ;

Se recomandă verificarea corectitudinii tratamentului administrat;

Se evaluează optimizarea dozei, înlocuirea cu un alt antidepresiv, asocierea unui al doilea antidepresiv, folosirea unor combinaţii cu medicamente anxiolitice, hipnotice, carbamazepină etc.

Dacă pacienta răspunde bine la monoterapia antidepresivă se recomandă continuarea ei :

69