Ardelean, Gavril - Buicu, Florin (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 7. (2006)

Ştiinţele naturii

REVITALIZAREA PESCĂRIILOR ŞI A PISCICULTURII ÎN ROMÂNIA - PROBLEMĂ MAJORĂ, ACTUALĂ ŞI REALĂ, CARE IMPUNE ÎN REGIM DE URGENŢĂ NAŢIONALĂ TRECEREA LA ACŢIUNE PRIN AFIRMAREA VOINŢEI POLITICE, ACORDAREA SPRIJINULUI FINANCIAR ŞI ACŢIUNEA RESPONSABILITĂŢII PROFESIONAL/ŞTIINŢIFICE.

Prof. M.-T. GOMOIU', Prof G. ARDELEAN 2, Prof K BATTES3 1 Comisia de Oceanologe şi Lmnologje a Academia Române, 2 Societatea Română de Ihtiologie, 3 Societatea de Limnologie din Rjsmânia

Rezumat. Lucrarea ne prezintă situaţia îngrijorătoare a pescăriilor şi pisciculturii din România, precum şi măsurile necesare pentru ameliorarea acestora. Se are în vedere instaurarea în regim de urgenţă naţională privind trecerea la acţiune prin afirmarea voinţei politice, acordarea sprijinului financiar şi acţiunile responsabilităţii profesionale şi ştiinţifice. După ce se arată ce se întâmplă în pescăriile din lume, lucrarea face o analiză a pescăriilor de la noi şi se formulează argumente pentru un management al pescăriilor bazat pe ecosisteme.

Summary. Renewal of Fisheries and Pisciculture in Romania - a major, actual and real issue requesting immediate action by affirming political will, financial support and scientific and professional responsibility. This work presents the worrying situation of fisheries and pisciculture in Romania, as well as necessary steps to improve them. We have considered the national emergency system in order to act by asserting political will, financial support and professional and scientific responsibility actions. After introducing some world fisheries, the work analyzes fisheries in Romania and formulates arguments for a fishery management based upon eco-systems.

Câteva repere istorice - România pescărească

„...e normal să existe şi un istoric al pescuitului. In realitate, acest ... domeniu a avut la noi ... însemnătate ... într-adevăr, peştele a fost un aliment mult mai răspândit decât vânatul în toată masa poporului nostru şi mult mai preţuit. Pentru locuitorii luncii Dunării, cu întinsele ei bălţi, pentru cei de pe afluenţii principali ai măreţului fluviu, ca şi pentru riveranii mării, el a reprezentat o hrană de căpetenie. Dar pescuitul a constituit şi o îndeletnicire economică, creatoare de venituri, atât pentru numiţii locuitori, cât şi pentru vistieria statului. Cantitatea de peşte prinsă era atât de mare, încât ea nu numai că îndestula nevoile interne, prilejuind un întins comerţ în târguri şi sate, dar forma şi obiectul unui export însemnat încă din timpurile cele mai vechi. Acum două milenii, oraşul Histria de pe ţărmul Mării Negre, la nord de Tomis (Constanţa), făcea un negoţ însemnat cu sturionii prinşi la gurile Dunării. La mijlocul veacului al XlII-lea, pescăriile de la Celei, la Dunărea olteană, aduceau venituri foarte însemnate. Ştefan cel Mare a fost exportator de morun la Liov, Lvovul de azi; mii de care cu peşte se trimiteau anual, în veacurile XV —XVII, în Transilvania şi în Galiţia. Pe de altă parte, iazurile sau heleşteele constituiau o parte însemnată a multora din vechile sate româneşti, în special în Moldova, asigurând locuitorilor peşte din abundenţă şi ieftin. Se poate spune că piscicultura a fost o îndeletnicire obişnuită la noi în trecut..” (Giurescu, 1964).

Cel dintâi care a cules şi înfăţişat unele ştiri despre istoricul pescuitului la noi a fost Grigore

Antipa, neuitatul ctitor al cercetărilor româneşti de ihtiologie. In Studii asupra pescăriilor din România (Bucureşti, 1895), el dă, în zece pagini, câteva date scoase din documente şi din relaţiile de călători3, ajungând la concluzia că, „încă din timpurile cele mai vechi, pescăria a fost una din principalele ocupaţiuni la poporul român". El relevă apoi producţia importantă de peşte a apelor noastre, în frunte cu Dunărea, extinderea pe care au avut-o iazurile, consumaţia mare de peşte în masa poporului, veniturile însemnate ale vistieriei din dările asupra peştelui, în sfârşit importanţa pe care a prezentat-o peştele ca articol de export In celelalte studii ale sale, apărute timp de patru decenii şi jumătate, Antipa n-a mai revenit asupra acestui subiect, mulţumindu-se doar cu ceea ce dăduse în tinereţe şi cu unele menţiuni sporadice în opera sa de sinteză Pescăria şi pescuitul în România (1916), operă care nu priveşte trecutul, ci prezintă un tablou complet şi detaliat al pescuitului în ţara noastră la începutul secolului al XX-lea. El a insistat, în schimb, asupra cauzelor care au dus la decăderea pescuitului în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi au făcut necesară intervenţia statului. De un astfel de tablou realist avem nevoie şi astăzi.

Ce se întâmplă în pescăriile mondiale? Multe stocuri sunt în declin.

La ora actuală capturile mondiale scad uşor (Fig. 1). Acvacultura, mai ales în China, are o mare dezvoltare (Fig. 2).

Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Voi VII (2006) pp: 11-18