Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)
Ciprian Astaloş - Cristian Virag: Descoperiri funerare neolitice din judeţul Satu Mare
Ciprian ASTALOŞ — Cristian VIRÁG Ipoteza mormintelor simbolice se sprijină pe mai multe argumente. Astfel, în neoliticul târziu din estul Ungariei sunt cunoscute complexe similare definite de asemenea, drept cenotafuri. Ca aspect, ele păstrează forma gropilor mortuare reale, ceea ce este valabil şi în cazul complexelor de la Halmeu. Inventarul cenotafurilor este cel întâlnit şi în morminte. Pandantivele din colţi'de mistreţ sunt întâlnite atât în mormintele propriu-zise cât şi în cenotafuri în cultura Herpâly şi la Polgár-Csőszhalom38. Mai mult, s-a observat că aceste pandantive, precum şi maxilare de mistreţ, apar în conexiune cu mormintele de bărbaţi. De asemenea, legat de mormintele de bărbaţi sunt şi depunerile de topoare şi alte artefacte din piatră. Pe baza acestor observaţii P. Raczky defineşte cenotafurile cu pandantive şi maxilare de mistreţ şi cu unelte din piatră, drept morminte simbolice masculine, inventarul funerar reflectând statutul social al decedatului, care din varii motive nu a putut fi înmormântat în locul care îi era rezervat39 40. Pandantivele din colţi de mistreţ asociate cu numeroasele piese din piatră din Ml de la Halmeu ne duc cu gândul exact la un astfel de mormânt simbolic masculin. Inventarul litic din al doilea complex de la Halmeu, ar putea fi de asemenea, asociat cu un mormânt simbolic masculin. Ceramica reprezintă o categorie deseori întâlnită în morminte, atât masculine cât şi feminine. Ocrul este de asemenea un bun simbolic frecvent depus în contexte funerare. Interesantă este prezenţa oaselor de crap în Ml, poate o ofrandă alimentară. Dealtfel, deşi rar, oasele de peşte sunt întâlnite în morminte din neoliticul târziu ungar411. Interpretarea complexelor de la Halmeu drept morminte simbolice este deocamdată o ipoteză şi nicidecum o certitudine, această propunere de interpretare fiind în acelaşi timp o provocare la discuţii asupra problemei. Problema datelor antropologice Prima constatare ce se poate face este că nici un schelet nu a fost analizat de către un antropolog. Astfel, orice afirmaţie privitoare la determinarea sexului şi vârstei este hazardată. Arheologii au încercat unele determinări asupra câtorva din scheletele neolitice din judeţul Satu Mare. N. Iercoşan41 atribuie scheletele de la Cărei — Coward unor copii, unul de 7—8 ani (Ml), celălalt de 8—9 ani (М2). Având în vedere faptul că fauna complexului G 2 a fost analizată de G. El Susi42, e posibil ca determinarea scheletelor umane să fi fost făcută tot de către dânsa, dar nicăieri în textele analizate nu se spune explicit aceasta. Tot N. Iercoşan atribuie scheletul de la Căpleni — Togul lui Reök unui adult43, iar pe cel de la Căpleni — Canalul de irigaţii unui bărbat44. In acest din urmă caz, Iercoşan determină de fapt aşa numitul sex arheologic al individului, pornind de la ideea că, în cultura Tiszapolgâr, bărbaţii sunt înmormântaţi culcaţi pe dreapta (ca şi în cazul de faţă), iar femeile pe stânga. Determinările de acest fel sunt însă riscante, deoarece nu este obligatoriu ca sexul arheologic să corespundă sexului antropologic, fapt demonstrat de situaţii ca cea din cimitirul de epoca bronzului de la Mokrin, unde un individ, arheologic de sex feminin, în urma analizei antropologice s-a demonstrat a fi de fapt bărbat45. Iar în al doilea rând, nu e sigur că mormântul respectiv de la Căpleni — Canalul de irigaţii aparţine culturii Tiszapolgâr! In sfârşit, scheletul descoperit în 1997 la Pişcolt — hutărie este atribuit de J. Németi unui copil46. Sigur că o apreciere de genul copil sau adult poate fi făcută cu destulă certitudine şi de către arheolog, pe baza dimensiunilor scheletului, dar verdictul final, precum şi o atribuire mai fină, rămân totuşi a fi date de către analiza antropologică. In concluzie, pe baza celor cinci schelete determinate empiric de către arheologi, nu putem face nici un comentariu pertinent asupra vârstei şi sexului indivizilor. Analiza antropologică a scheletelor care s-au mai păstrat din cele discutate în prezentul studiu e singura care ar permite observaţii pertinente asupra vârstei şi sexului, dar şi asupra altor probleme (patologie, tafonomie, etc)47. 38 Kalicz — Raczky 1987, Raczky et al 1997, Raczky — Anders 2006, Oravecz 2003 39 Raczky — Anders 2006 40 Zalai-Gaál 2004 41 Iercoşan 1997, p. 24 42 El Susi, 1997 43 Iercoşan 1993, p. 14 44 Iercoşan 2002, p. 158-159 45 Motzoi-Chicideanu 2003, p. 75 46 Németi 1997 47 In prezent, o parte din scheletele discutate în acest articol sunt în curs de prelucrare de către Andrei Soficaru, la Centrul de Cercetări Antropologice Francisc Rainer din Bucureşti. 84
