Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 23-24/1. (2006-2007)

Ioan Stanciu - Marius Muntean: Descoperiri funerare în mediul slavilor timpurii din nord-vestul României

loan STANCIU - Marius MUNTEAN

Grupul de morminte cercetat la Pişcolt ilustrează acel orizont al locuirii din nord-vestul României cunoscut acum datorită aşezărilor de pe Someşul inferior sau de pe cursul superior al Crasnei, aşa cum indică şi urna mormântului 21, identică unui vas găsit într-o locuinţă de la Culciu Mare16. Fără îndoială, cimitirul de la Zalău-Baza DROMET S.A. poate fi pus în legătură directă cu aşezările cunoscute mai demult în imediata vecinătate, pe cursul superior al văii Zalăului, unele inedite ori succint semnalate17. De altfel, la cca. 300 m nord-vest de cimitirul în discuţie a fost sondată o astfel de aşezare (Zalău-I.S.C.I.P. sau Baza D.R.O.M.E.T. 1), cu rezultate încă nepublicate (săpături efectuate de către Al. V. Matei, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, anii 1984-1985, 1987). Alături de cele cunoscute de pe Someşul inferior (Lazuri-Lubi tag, Peleş-Liget, Culciu Mare-Zöldmező) sau valea Crasnei (Acâş) ele pot fi datate, în a doua jumătate a sec. VI şi prima jumătate a secolului următor. Toate aceste vestigii ilustrează o etapă distinctă în evoluţia spaţiului nord-vestic al României pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a mileniului I p.Chr., în legătură directă cu situaţia arheologicoistorică din întreaga zonă a Tisei superioare, fiind propusă delimitarea sa sub numele de „orizont Lazuri-Pişcolt”, ilustrativ pentru cea mai veche prezenţă a slavilor timpurii în acest spaţiu18.

Desigur, identificarea arheologică a slavilor timpurii (sec. VI-VII) nu este posibilă doar prin determinarea anumitor categorii ceramice, tipuri de locuinţe ori cuptoare sau alte categorii de vestigii, alăturate la orizontală seriilor de analogii mai mult sau mai puţin contemporane, necesară fiind asocierea acestor elemente specificului ritului funerar şi, acolo unde este posibil, surselor literare. Este convingătoare opinia conform căreia, pe această cale, poate fi propusă o reconstituire a modelului cultural specific societăţii slave din acea perioadă, în esenţă unul puţin evoluat: caracterul locuirii (aşezări rurale situate de-a lungul văilor, locuinţe rectangulare, de cele mai multe ori patrate, cu instalaţie pentru foc, într-o etapă mai târzie fortificaţii); modelul economic (preponderenţa agriculturii bazată pe cultivarea meiului şi grâului, rolul important al creşterii vitelor mari, lipsa meşteşugurilor evoluate); ritulfunerar (morminte de incineraţie plane, mai târziu tumulare, cu depunerea resturilor funerare direct în groapă sau în urne)19. Nu lipsesc poziţiile teoretice de pe care este pusă sub semnul întrebării ori chiar vehement criticată posibilitatea de a exista o relaţie directă între aceste vestigii şi etnicul celor care le-au creat (slavii)20.

Cu intenţia de a explica vestigiile databile în a doua jumătate a sec. VI - prima jumătate a sec. VII din nord-vestul României, în general din întreaga zonă a Tisei superioare, nu este lipsită de importanţă examinarea succintă a situaţiei arheologice şi istorice din acest spaţiu pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a sec. V şi din secolul următor, atâta cât poate fi cunoscută. După ultima treime a sec. V, când în nord-estul Ungariei poate fi constatată retragerea locuirii gepide la sud de aşa-numitele „valuri sarmatice”, aşezările din nord-vestul României se aflau la periferia nord-estică a regatului gépid, concentrate pe valea râului Ier, fără a depăşi în direcţie nordică bariera naturală formată de fosta mlaştină Ecedea. De asemenea, nici pe Someşul inferior sau mijlociu nu se cunosc descoperiri care ar putea fi legate de gepizi ori alte vestigii din această vreme, aşa cum pare să fi fost nelocuită şi zona de dealuri situată la est de râul Ier ori microzonele montane şi depresionare aflate mai departe spre nordest21. In etapa următoare, descoperiri avare timpurii apar, de asemenea, doar în Câmpia Ierului, până la linia de contact cu Câmpia Nitului, fără a atinge spre răsărit zona dealurilor şi în nord vechea mlaştină Ecedea22. Nici în Ungaria nord-estică vestigiile avare timpurii nu depăşeşc spre nord linia aşanumitelor valuri sarmatice23.

In ceea ce priveşte spaţiul nord-vestic al României, este de accentuat faptul că, în acord cu ceea ce ştim la ora actuală (nu poate fi exclusă intervenţia unor descoperiri noi), în întreg bazinul Someşului inferior, apoi în restul microzonelor deluroase, premontane sau montane (inclusiv depresiunile Oaş, Baia Mare, Lăpuş şi Maramureş) sunt cunoscute foarte puţine vestigii din sec. V, iar cele din prima jumătate a sec. VI chiar lipsesc. în cazurile altor perioade (epoca bronzului, epoca romană sau medievală timpurie), dinamica descoperirilor întâmplătoare indică o anumită intensitate a

16 Stanciu 1999, p. 128-129, pl. 1/1, pl. 4/7.

17 Stanciu 2002, lista 3, p. 224-225; Stanciu 2004, p. 354-355.

18 Stanciu 1998-1999; Istvánovits 2001; Stanciu 2002, p. 215-219; Stanciu 2004.

19 Parczewski 1993, p. 123-125; Fusek 1994, p. 312-313.

20 Pentru cea din urmă atitudine: Curta 2001; Mamzer 2004. Un răspuns critic la adresa cărţii lui FI. Curta a formulat G. Fusek (Fusek 2004). Situaţie curioasă, deşi nu foarte explicit, H. Mamzer îşi susţine opiniile de pe poziţia autohtonismului slavilor în Polonia actuală, împotriva ipotezei colonizării acestui teritoriu.

21 Stanciu 2002, p. 211-212, fig. 1, p. 205.

22 Stanciu 2000; Stanciu 2002, p. 213-214, fig. 2, p. 206.

23 Bona 1993, p. 115; ADAM, harta 3.

192