Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 6. (2005)
Secţiunea medicină şi management
Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale — Voi. VI (2005) Situaţia pe plan naţional şi internaţional a strategiei de depistare a cancerului incipient de tub digestiv superior Cancerul esofagian reprezintă cel de al-8 -lea cancer ca frecvenţă în lume şi datorită indicelui de letalitate crescut , cea de a 6 —a cauză de deces prin cancer , fiind unul dintre cele 4 cancere cu cel mai nefavorabil prognostic , alături de cancerul hepatic , pancreatic şi pulmonar. (1) Incidenţa adenocarcinomului esofagian a crescut dramatic în ultima decadă , de la 4% până la 10% anual în diferite regiuni ale Statelor Unite şi Europei de Vest. Această creştere accelerată este mai mare decât cea înregistrată în cazul oricărui alt cancer. Acest fenomen epidemiologie , asociat cu creşterea marcată a cancerului de cardie , a determinat creşterea incidenţei adenocarcinomului joncţiunii eso-gastrice de peste 4 ori în ultimii 25 de ani. Adenocarcinomul esofagian afectează îndeosebi rasa albă şi sexul masculin ( raport B:F de 3:1 până la 5.5:1 ) după vârsta de 40 de ani. (1,2,3) Conform datelor furnizate de American Joint Committee of Cancer (AJCC) şi Union International Contre le Cancer (UICC) , speranţa de viaţă în cancerul esofagian avansat simptomatic este de aproximativ 9 luni. In acest stadiu se prezintă aproximativ 50 % dintre pacienţi care sunt defapt destinaţi tratamentului paliativ. Din restul de 50 % cu indicaţie chirurgicală , numai 2/3 beneficiază de intervenţie curativă, supravieţuirea globală la 1 şi 5 ani , în aceste condiţii , este de 18 % şi , respectiv , 5 %. Supravieţuirea este dependentă de stadiu. Rata supravieţuirii pentru pacienţii în stadiile I,II,III şi IV este de 60% , 31% , 20 % şi, respectiv 4%. Important de reţinut este supravieţuirea la 5 ani de 100 % pentru stadiile 0 şi I (tumoră limitată la mucoasă , fără adenopatii), 85 % (tumora submucosală, fără adenopatii) şi 40% (tumorile ce invadează submucoasa şi prezintă adenopatii)_(2,3,4 ) In România , până la ora actuală nu există date precise despre incidenţa reală a cancerului esofagian dar din datele Centrului Naţional de Statistică Medicală incidenţa afecjuriaaescut akmantînultimii20deani. Cancerul gastric, cu 750 000 de cazuri noi diagnosticate anual şi 650.000 de decese înregistrate anual pe glob , reprezintă 9.9 % din totalul cancerelor nou diagnosticate în lume şi cea de-a doua cauză de deces prin cancer în lume , după cancerul pulmonar. Deşi există o tendinţă de scădere a mortalităţii prin cancer gastric în Europa în ultimii 20 de ani , el ocupă totuşi locul al treilea, după cancerul pulmonar şi colorectal, cu 137 900 decese estimate în 2004 (8.1 % din decesele prin cancer ). (1,2,4) In România , rata mortalităţii prin cancer gastric este de 2 ori mai mare decât în ţările Uniunii Europene , cu 16.67 decese / 100 000 loc/an pentru bărbaţi şi 6.08 decese /100 000 loc/an pentru femei (10.8 % din decesele prin cancer). In prezent se constată o creştere a incidenţei cencerului gastric proximal ( cardie) faţă de cel distal. Date epidemiologice importante care vizează situaţia din România au fost furnizate de Studiul National > multicentric privind prevalenta Cancerului Gastric în România ,iniţiat şi efectuat pe parcursul anului 2003 , sub egida Societăţii Române de Endoscopie Digestivă şi care a furnizat următoarele date : prevalenţă naţională în cadrul populaţiei adulte care s-a adresat serviciilor de Endoscopie de 2.9 /100 000 loc cu variaţii în diferitele arii geografice ( Muntenia : 1.9/100 000 loc , Moldova : 2.8/100 000 loc. , Banat: 3.45/100 000 loc. , Transilvania : 6,6 100 000 loc. ) . Conform aceluiaşi studiu 95,5 % din pacienţii diagnosticaţi cu cancer gastric au fost în stadiul avansat şi doar 4,4 % în stadiul incipient. Managementul cancerului esofagian şi cancerului gastric constituie o problemă dificilă de sănătate publică iar cheltuielile pentru diagnosticul şi tratamentul acestor afecţiuni se ridică la peste 7200 milioane EURO anual în UE , deoarece pacienţii sunt diagnosticaţi în stadii tardive.(2,4) începerea programelor de depistarte şi monitorizare a cancerelor incipiente şi ameliorarea netă a mortalităţii prin cancer esofagian şi gastric în fază incipientă sunt argumentate şi de secvenţa carginogenezei multistadiale a cancerului esofagian şi gastric , care presupune existenţa leziunilor premaligne bine definite (Esofag Barrett pentru adenocarcinomul esofagian şi gastrita cronică atrofică cu metaplazie intestinală , adenoamele gastrice , ulcerul gastric , stomac rezecat şi infecţia cu Helicobacter Pylori tulpini Cag A — pozitive , pentru cancerul gastric)(2,5) Stratificarea persoanelor cu risc mediu şi înalt pentru dezvoltarea celor două tipuri de cancer a permis iniţierea în majoritatea statelor din America şi UE a unor programe largi de depistare şi monitorizare , susţinute de un număr mare de organizaţii publice (American College of Gastroenterology, American Cancer Society, British Society of Gastroenterology, Japanese Society of Endoscopy, Societatea Română de Endoscopie etc) Nu există până în prezent un consens mondial asupra protocolului diagnostic şi terapeutic care săofere cele mai bune rezultate în cancerul esofagian şi gastric. Multitudinea de tehnici, metode sau concepte în diagnosticul şi tratamentul acestor două tipuri de neoplazii denotă preocuparea pentru acest domeniu, dar pentru a putea fi utilizate pe scară largă este necesară dovedirea eficienţei lor. Identificarea şi monitorizarea pacienţilor cu patologii cu risc de a dezvolta cancer esofagian sau gastric cât şi detecţia cancerului incipient este dezideratul principal al grantului propus. Pentru adenocarcinomul esofagian, sindromul Barrett reprezintă cel mai important factor de risc. Pacienţii cu esofag Barrett dezvoltă adenocarcinom esofagian la o rată de aprox. 0,5 % pe an (500 din 100000) astfel aceştia necesită supraveghere endoscopică şi endobioptică la intervale adecvate , în raport cu prezenţa şi gradul displaziei. Supravegherea esofagului Barrett este justificată de caracterul premalign al afecţiunii. Adenocarcinomul esofagian se 159
