Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 6. (2005)
Studiul variabilităţii indicilor agrochimici relevanţi ai solurilor din Nord-Vestul României
Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale — Voi. VI (2005) serios asupra concluziilor şi a stabilirii tendinţelor de evoluţie a indicilor agrochimici. Având în vedere acest impediment este necesar ca în perspectivă acest sistem de urmărire să fie reconsiderat Doza mare de relativitate cu care sunt încărcate valorile inidicilor agrochimici ar putea fi înlăturată, în proporţie destul de mare, prin folosirea caroiajului permanent, bazat pe următoarele principii: • se parcelează pe hartă la o scară convenabilă întreg teritoriul agricol al judeţului; • aceste parcele sunt definitive şi aproximativ egale ca mărime, indiferent de proprietar şi de modul de folosinţă al terenului; • se numerotează parcelele după o metodă ce urmează a fi stabilită. Caroiajul permanent prezintă următoarele avantaje: • permite urmărirea calităţii solurilor şi modificările intervenite de-alungul anilor pe aceeaşi parcelă; • monitorizarea calităţii la nivel judeţean; • posibilitatea prelucrării computerizate a datelor cu acces instantaneu la indicii agrochimici ce caracterizează parcela, tarlaua, precum şi colorarea automată a cartogramelor; • permanentizarea parcelelor agrochimice poate fi utilizată şi în cartarea pedologică, permiţând caracterizarea solului din acest punct de vedere mult mai detaliat. 2. Planul de amendare şi fertilizare, componentă principală a memoriului agrochimie, în prezent se întocmeşte ţinând cont de: • principalii indicatori agrochimici al tarlalelor eventual al parcelelor; • amplasarea culturilor în teren; • producţia scontată. Acest sistem are un grad scăzut de utilizare de către beneficiar, datorită în principal următoarelor cauze: • schimbările frecvente în amplasarea culturilor ca urmare a condiţiilor climatice, organizatorice, rentabilităţii, economiei de piaţă,etc; • lucrările întocmite în trimestrul al II-lea din an sunt tardive pentru culturile deja înfiinţate, iar o nouă structură a culturilor se face abia în luna iulie-august; • nivelele de producţie prevăzute sunt în cele mai multe cazuri necorelate cu baza materială şi nerealizate, aceste deficienţe se regăsesc şi în dozele de îngrăşăminte recomandate în funcţie de aceste nivele; • valabilitatea planului este limitat la un singur an agricol din cei 4 - 5 câţi trec până la întocmirea unui nou memoriu agrochimie. Pentru a mări gradul de utilizare al planurilor de fertilizare se propune înlocuirea celor două criterii - cultura şi producţia scontată - cu bilanţul elementelor nutritive la nivel de tarla. Din sinteza stării agrochimice, detailată pe 4-5 clase de asigurare rezultă următoarele:- menţinerea practic în aceaşi proporţie a suprafeţelor agricole studiate agrochimie (80%) din suprafaţa agricolă totală;- reacţia solului, indicată de pH-ul determinat în suspensie apoasă este moderată şi puternic acidă pe 58% din suprafaţa cartată, respectiv 146.000 ha. La această suprafaţă se mai adăugă circa 63.000 ha terenuri agricole din zonele marginale care nu au fost cartate agrochimie şi care sunt prioritar interesate la calcalizare. Ca urmare, suprafaţa agricolă totală cu soluri moderat şi puternic acide este de 210.000 ha (67%). Cauzele acidităţii fiind de natură pedogenetică specific zonei forestiere cu soluri brune luvice şi luvisoluri, cât şi efectului secundar acidifiant, pe anumite soluri prin fertilizarea unilaterală cu azot (azotat de amoniu ). Evoluţia reacţiei solului arată că se menţine încă o suprafaţă mare de soluri acide care necesită amendare calcică cu tendinţă de accentuare mai ales în ultimii ani, când s-a amendat anual numai o treime din suprafaţa solurilor acide;- asigurarea cu fosfor mobil, apreciată pe baza conţinutului de fosfor extras în acetat-lactat de amoniu, este slabă pe 12% şi foarte slabă pe 24% din suprafaţa cartată, care necesită creşterea gradului de fosfatare;- asigurarea cu potasiu mobil este slabă pe 10% cu caracter practic staţionar în timp;- rezerva de humus din stratul arat (0-20) cm este mică pe 35%;- asigurarea cu azot apreciată pe baza indicilor de azot (LN) este slabă pe 66% din suprafaţa cartată. Aceste suprafeţe ce se regăsesc în zona forestieră a judeţului, unde solurile sunt, de regulă, slab humifere, datorită conţinutului nativ redus de humus, fie diminuată prin eroziune. La acest bilanţ negativ se adaugă şi pierderile prin procesele de mineralizare şi necompensare prin îngrăşăminte organice constituind cauza majoră a diminuării conţinutului de humus. La nivelul de fertilizare realizat mai ales în ultimii ani, reiese că recoltele se realizează pe seama rezervei de elemente nutritive din sol (cea mai ieftină agricultură), consum care depăşeşte ritmul de refacere prin procese pedogenetice, iar efectul este pierderea fertilităţii naturale. 7.5. Bilanţul elementelor nutritive. Cu doza de relativism inerentă unei asemenea evaluări, în fig. 4-9 este prezentat bilanţul elementelor nutritive esenţiale la nivelul judeţul Satu Mare. însumând cantităţile aproximative de azot, fosfor, potasiu, calciu şi magneziu ridicate de culturile agricole, precum şi cantităţile de îngrăşăminte şi amendamente aplicate în perioada 1971 - 2000 (fig. 10 - 12), în raport cu producţia vegetală obţinută, rezultă un deficit de: 205.273 t N (646 kg/ha); 68.235 t P2O5 (215 kg/ha); 448.600 t K20 (1.413 kg/ha); 722.108 t NPK (2.274 kg/ha). După anul 1989 în agricultura judeţului se constată o diminuare accentuată al folosirii îngrăşămintelor şi amendamentelor, având ca efect înrăutăţirea balanţei elementelor nutritive din sol. Corectarea regimului trofic al solurilor presupune asigurarea unui circuit complet al materiei organice consumate şi adaosuri noi, sub formă de îngrăşăminte minerale, în vederea ridicării fertilităţii solului (Puia L, 1977). 13
