Szőcs, Péter Levente (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 22/1. (2005)
Carol Kacsó: János Németi la 65 de ani
Carol Kacsó Cârdului fiind socotită dc către János Németi o producţie locală, cel puţin de la mijlocul secolului V î.e.n., născută sub impulsuri venite din regiunea Tisei mijlocii, centrul de aici datorându-şi existenţa, eventual, unor legături comerciale cu colonii greceşti aflate la mare distanţă. Sfârşitul acestui grup a fost provocat de pătrunderea celţilor, eveniment petrecut puţin după mijlocul secolului IV î.e.n. János Németi consideră că descoperirile de tip Latene din nord-vestul ţării prezintă o notă distinctă, care se datorează convieţuirii populaţiei hallstattiene târzii traco-dacice cu célúi, cele două seminţii aducânduşi aportul la crearea unei culturi materiale cu clemente deosebite de ale altor zone. Probabil că şi viaţa spirituală, ideile şi practicile religioase, dar şi organizarea socială şi politică şi-au avut specificitatea lor. Este regretabil că nu a fost încă publicată o lucrare monografică despre problematica Halls ta tt-ului târziu şi a Latenc-ului din nord-vestul ţării. Este însă extrem de meritorie strădania lui János Németi de a pune la dispoziţia lumii ştiinţifice rezultatele cercetărilor sale prin studii bine documentate, cu o prezentare riguroasă a obiectivelor arheologice investigate prin săpături. Astfel, necropola hallstattiană de la Sanislău, cercetată în anii 1967 şi 1968, a fost publicată în revista muzeului din Satu Mare, Studii şi Comunicări Satu Mare (StComSatu Mare) încă în 1972, apoi din nou, în limba germană, în revista Dacia N.S. 26, 1982, iar necropola celtică de la Pişcolt, cercetată de-a lungul mai multor campanii începând cu 1969, în revistele Alba Regia 14, 1975 şi Thraco-Dacica 9, 10, 13 şi 14 din anii 1988,1989, 1992 şi 1993. Noi date despre cimitirele celtice de la Ciumcşti şi Sanislău, inclusiv despre inventarul mormântului princiar, au fost comunicate în Dacia 19, 1975. Descoperirile hallstattiene târzii din zona Cărei apărute după săpăturile de la Sanislău (Cărei, Cămin, G henri etc.) au făcut obiectul unui studiu din revista Acta Musci Porolissensis (AMP) 8, 1984. Câteva din aşezările epocii Latene au fost prezentate în SCI VA 25, 1974 (Andrid), StComSatu Mare 5—6, 1981—1982 (Cărei—Boba/el), ActaMP 10, 1986 (Berveni), aici fiind dezbătute şi problemele de cronologic ale Laténe-ului. Istoricul cercetării prezenţei celtice în nord-vestul Transilvaniei a fost publicat în Debreceni Déri Múzeum Évkönyve 1995—1996 (1998). Problemele secolelor de mijloc şi de sfârşit ale mileniului 1 î.e.n. au fost reliefate şi în capitolul introductiv al catalogului expoziţiei de la Hochdorf. Cel mai recent articol al lui János Németi cu privire la celţii din nord-vestul României, din Marmatia 7/1, 2003, aduce lămuriri cu privire la locul de descoperire a unui ansamblu citat în literatură ca apărut la Poieni, care provine în realitate dc la Ciumcşti. Prezentarea studiilor lui János Németi în legătură cu Hallstatt-ul şi Latcne-ul din nord-vestul României nu este completă. Ea este totuşi ilustrativă pentru strădania de mai multe decenii a unui arheolog de a obţine rezultate notabile, în condiţiile în care a fost lipsit aproape pe tot parcursul activităţii sale de o echipă (restauratori, desenatori etc.) cu care să conlucreze, de o bibliotecă bine înzestrată, de colegi aflaţi în apropiere, cu care să dezbată problemele ivite. Desigur a fost ajutat de bogăţia arheologică de excepţie a zonei pe care a cercetat-o. Această bogăţie a trebuit însă să fie descoperită, dc multe ori salvată de la distrugere, dispariţie sau înstrăinare, şi apoi interpretată. Cercetător dedicat în primul rând unui areal geografic şi numai apoi unui anumit domeniu, János Németi a adus contribuţii importante şi la cunoaşterea altor perioade pre- şi protoistorice. Dintre acestea, cele mai numeroase se referă la etapele de evoluţie ale epocii bronzului. Unul dintre primele obiective pe care le-a cercetat, având întreaga responsabilitate, a fost tell-ul Otomani de la Dindeşti (în 1966), pentru ca apoi, singur sau în colaborare, mai întâi de-a lungul mai multor campanii cu Petre Roman, mai recent cu Zsolt Molnár, să întreprindă ample săpături în tell-ul de la Cărei— Bobal7. A avut şansa să descopere importante vestigii ale epocii bronzului şi în cursul unor săpături ce vizau alte epoci, spre exemplu la Pişcolt, dar şi la Berea, Ciumeşti şi Sanislău, sau cu ocazia unor cercetări de suprafaţă şi mici sondaje, ca cele prilejuite de lucrările de hidroamelioraţii de pe Crasna. L- au interesat toate perioadele epocii bronzului, contribuţii majore având mai ales în ceea ce priveşte Bronzul timpuriu şi mijlociu. A publicat însă şi materiale foarte importante ce aparţin Bronzului târziu împreună cu consideraţii ce pun într-o nouă lumină o perioadă deosebit de controversată. în definirea aspectelor caracteristice etapelor mai vechi ale epocii bronzului a colaborat cu Petre Roman şi Zsolt Molnár, precum şi cu János Dani, cu acesta din urmă publicând materiale similare ce proveneau din obiective aflate de o parte şi de alta a graniţei de stat (în A Jósa András Múzeum Évkönyve 43, 2001). Cercetările efectuate de János Németi singur sau în colaborare au permis concluzii noi în privinţa evoluţiei culturale, fiind evidenţiate mai multe aspecte anterioare culturii Otomani, mult timp considerată ca fiind fenomenul cultural cel mai timpuriu al epocii bronzului în nord-vestul României. Deschizătoare de drum în această direcţie au fost studiile semnate împreună cu Petre Roman (în SCIVA 37, 1986; Praehistorica 14-15, 1989; Symposia Thracologica 8, 1990; StComSatu Mare 11—12, 1994—1995), dar şi articolul în care erau publicate mormintele timpurii 6
