Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 4-5. (2003-2004)

Cuprins

INGINERUL SILVIC, BOTANIST A. A. COMAN (1881-1972)

In urmă cu o sută de ani (1904), un tânăr absolvent de 23 de ani, şi-a început cariera de inginer silvic, plin de entuziasm şi dragoste faţă de natură, cu aplecare pentru cercetarea şi studierea tainelor naturii. Acest drum este caracterizat de o muncă susţinută, de o cercetare permanentă, cu rezultatele căreia şi-a înscris numele în rândul celor mai renumiţi botanişti şi a rămas până în zilele noastre ca cel bun specialist maramureşan al florei din acest ţinut.

Artemiu-Alexandru Coman (în familie Arthur, astfel semnând majoritatea lucrărilor sale) s-a născut la 15 aprilie 1881 la Borşa, la poalele Pietrosului Mare, căruia şi-a consacrat viaţa întreagă prin cercetarea floristică.

Este fiul preotului greco-catolic, Coman loan şi a mamei Floare (născută Anderco- Homorodeanu), fiind primul născut dintre cei opt copii ai părinţilor lui. Şcolile primare le-a urmat la Botiza, Sighet, apoi liceul la Iglo (astăzi Slovacia) într-o şcoală lutherană de limbă germană. Dragostea lui pentru natură, cu originea în frumuseţea locului natal, l-a determinat să se înscrie la Institutul de Silvicultură, Urbanistică şi Mine din Şemniţ (astăzi Slovacia).

După terminarea cu succes a studiilor, a urmat un curs de topográf, iar după primirea diplomelor de inginer silvic şi de cadastru, tânărul absolvent a fost reţinut şi angajat în acelaşi Institut la catedra de geobotanică. Intre anii ,1904 şi 1912 a lucrat ca practicant apoi ca asistent. Datorită înclinaţiei sale înspre cercetarea plantelor superioare, îndeosebi cele lemnoase, a fost însărcinat cu studierea plantelor lemnoase din Transilvania, cu rezultatele căreia a colaborat la realizarea unei lucrări monumentale a profesorilor săi L. Fekete şi T. Blattny, asupra plantelor lemnoase.

Metoda de lucru folosită şi însuşită cu această ocazie îl urmăreşte în întreaga sa activitate, aplicând-o în pregătirea şi elaborarea unei lucrări voluminoase despre flora Maramureşului, în anii următori.

Tot în perioada asistenţei la institut, în cadrul cercetărilor a început şi colectarea plantelor, alcătuind primul său herbar, care ajunsese deja la 4800 coli cu plante herborizate din Slovacia. La începutul războiului, pentru salvarea herbarului, l-a mutat acasă la părinţii săi la Vişeu, însă din nefericire războiul nu l-a cruţat nici aici, rămânând o singură mapă cu 125 eşantioane cu plante lemnoase din Slovacia, care este păstrată astăzi la muzeu.

In perioada primului război mondial, ca inginer militar cu grad de căpitan, a ajuns cu frontul până în Italia. După terminarea războiului nu s-a mai întors la institutul din Şemniţ, fiind chemat de natura de acasă, în Maramureş. A lucrat ca inginer silvic şi topográf (cadastru) la Ocoale Silvice din Sighet, Borşa, Vişeu şi a funcţionat după pensionare încă un timp, pînă în anul 1959, după care s-a mutat definitiv la Sighetu-Marmaţiei.

In tot acest răstimp a studiat detaliat flora Cormofitelor din Maramureş, în special a munţilor din zona Vişeului (Munţii Rodnei şi Munţii Maramureşului), cu ocazia deplasărilor sale pe teren, ca inginer.

7