Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 4-5. (2003-2004)
Pedologie
Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele naturii Voi. IV - V (2003-2004) Fig. 1.12 Regresia capacităţii de schimb cationic T (me/100 g sol) şi conţinutul de humus al solurilor reprezentative din Judeţul Satu Mare 1.1.2. Corelaţia dintre gradul de saturaţie cu baze (V8,3%) şi saturaţia în diferiţi cationi a complexului adsorbtiv al solului. Saturaţia complexului adsorbtiv al solurilor studiate cu cationi bazici şi acizi, la diferite grade de saturaţie cu baze variază în funcţie de clasele de sol (fig. 1.2, 1.4, 1.6, 1.8, 1.10). Din raportul procentual al cationilor schimbabili faţă de capacitatea totală de schimb cationic, se observă că în cazul solurilor argiloiluviale, la grade de saturaţie cu baze mai mici de 25%, predomină ionii de hidrogen în proporţie de 81%, urmaţi de cei de calciu şi magneziu. In domeniul gradului de saturaţie cu baze cuprins între 25% şi 65 - 70% ionii de calciu şi de hidrogen se găsesc în proporţii egale. La grade de saturaţie cu baze mai mari de 65 - 70%, capacitatea de schimb cationic este satisfăcută în cea mai mare parte (61%) de ionii de calciu urmaţi de ionii de magneziu şi hidrogen. Capacitatea de schimb cationic redusă al acestor soluri se explică prin predominanţa ionilor de hidrogen care micşorează sarcina negativă a complexului coloidal. Pe măsura pătrunderii ionilor de calciu şi magneziu în complex, se amplifică procesele de disociere şi astfel se majorează sarcinile electronegative, crescând capacitatea de schimb cationic. La valori Vs,3 < 25% argiluvisolurile având capacitate de tamponate mică şi numai pentru acizi, la aplicarea amendamentelor calcaroase, complexul adsorbtiv al acestor soluri se saturează uşor cu calciu, iar excesul de calciu rămas liber modifică reacţia în mod apreciabil. în intervalul Vs,3 cuprins între 25% şi 65 - 70% prin calcarizare, aproape întreaga cantitate de calciu poate fi adsorbită şi reacţia se modifică mai puţin. La valori Vb,3 > 65 - 70% prin amendare ionii de calciu rămân în cea mai mare parte neadsorbiţi, modificând considerabil racţia solului. Se deduce din datele de mai sus, că pentru modificarea substanţială a reacţiei, prin aplicarea amendamentelor, un criteriu esenţial de diferenţiere este şi reprezentarea cantitativă a complexului coloidal şi implicit mărimea capacităţii de tamponare, înţelegând că nivelul de adsorbţie şi respectiv de disociere, mai ales pentru cationii de calciu, prognozează modificări mai substanţiale (cazul domeniului cu V«3 < 25% ) şi mai reduse sau chiar nesemnificative la celelalte categorii de soluri (cazul domeniului cu Vs,3 cuprins între 25% şi 65 - 70%). 1.2. Variabilitatea fosforului mobil. 1.2.1. Variabilitatea valorilor fosforului mobil (P-AL, ppm) în funcţie de pH-ul suspensiei apoase (1:2,5). Variaţia valorilor P-AL în funcţie de reacţie (pHmo) evidenţiază intensitatea solubilizării şi desorbţiei fosfaţilor din rezerva formelor metastabile (MTS) ale solului şi tendinţa acestora de a se desorbii din faza solidă. Acest proces cu caracter variabil şi dependent de pHu2o se datorează fenomenului de disociere a acidului ortofosforic (H3PO4) pe diferite trepte şi formarea anionilor corespunzători. La un nivel al reacţiei (pH = 5,0) se formează predominant anionul monofosfat (- H2PO4), în mediu neutru - slab alcalin (pHu2o aproximativ 8,0) se disociază predominant anionul difosfat (- PIPO4-), iar în solurile puternic carbonatice cu reacţie moderat - puternic alcalină se disociază anionul trifosfat (- PO43). Acest proces prevede, că la pHii20 neutru (aproximativ 7,2) activitatea fosfatică a celor doi anioni (- H2PO4 şi - HPO42) predominanţi 17
