Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 4-5. (2003-2004)
Pedologie
STUDIUL VARIABILITĂŢII INDICILOR AGROCHIMICI RELEVANŢI AI SOLURILOR DIN NORD - VESTUL ROMÂNIEI (II) SZENTESI Alexandru Satu Mare 1. STUDIUL VARIABILITĂTII INDICILOR AGROCHIMICI RELEVANŢI LA NIVELUL SOLURILOR > » REPREZENTATIVE DIN NORD - VESTUL ROMÂNIEI PE BAZA CARTĂRILOR PEDOLOGICE EFECTUATE ÎN PERIOADA 1980-2000 Diversitatea relativ mare a solurilor, respectiv a proceselor de solificare din această parte a ţării, a sugerat studiul variabilităţii indicilor agrochimici ai acestor soluri. Având în vedere subiectul lucrării, s-a considerat necesar abordarea aspectelor privind variabilitatea şi interdependenţa dintre indicii agrochimici şi la scara macro, pentru a evidenţia eventualele variaţii urmând ca aceleaşi aspecte să fie evidenţiate la nivelul parcelei agrochimice. 1.1. Variabilitatea valorii pHmo Reacţia sau pH-ul solului este un indice agrochimie care se manifestă prin capacitatea solului de a menţine o anumită concentraţie a ionilor de hidrogen hidrataţi (H3O) în suspensiile sale apoase. Intre ionii liberi de hidrogen din soluţia solurilor nesaturate cu baze şi ionii de hidrogen adsorbiţi de către faza solidă a solului şi care pot fi desorbiţi prin reacţii de hidroliză, pe de o parte şi gradul de saturaţie cu baze pe de altă parte, există relaţii strânse. Factorii care condiţionează reacţia solului şi variabilitatea valorii pHfuo, ca urmare a pierderii sau acumulării de baze, sunt: 1. Gradul de saturaţiei cu baze(V8,3%). Suma cationilor bazici (SB) şi măsura procentuală în care ei participă la alcătuirea capacităţii de schimb cationic, la un anumit pH, sunt factori determinanţi, cu efect de durată asupra reacţiei solului. Toate modificările saturaţiei cu baze duc la modificări ireversibile ale reacţiei solului (Borlan, 1984). 2. Structura cationilor care saturează complexul adsorbtiv al solului. 1.1.1. Dependenţa valorii pHmo de gradul de saturaţie cu baze (Vg;3%). Pentru solurile reprezentative din partea de nord-vest a ţării, incidenţa valorilor pi f 120 şi a gradului de saturaţie cu baze (V8,3%, după Schollenberger - Cernescu),are o relevanţă semnificativă, datorită caracterului determinant din partea activităţii ionilor de hidrogen (hidroniu) în nivelul cantitativ şi de reprezentare a saturaţiei cu baze al solurilor (fig. 1.1, 1.3, 1.5, 1.7, 1.9). Curba regresiei nu este liniară, se observă că la grade de saturaţie cu baze sub 25% (extrem oligobazice) valorile pFIi 120 cresc foarte apreciabil şi rapid de la 4,5 la 5,0, concomitent şi dependent de garadul de saturaţie cu baze întrucât solurile respective incumbă un complex adsorbtiv saturat nu cu cationi bazici ci determinanţi ai acidităţii, ceea ce caracterizează o capacitate de tamponare relevant redusă şi numai pentru baze. In domeniul acestor valori curba are convexitatea în sus. La următorul nivel de suficienţă al gradului de saturaţie cu baze, exprimat prin domeniul crescător de la 25% la 65 - 70%, majorarea pH-ului este lentă de la 5,0 la 5,7 cu variaţie mică ale valorilor pHu2o, proces şi modificare cu desfăşurare treptată întrucât la aceste soluri intră în acţiune oponentă o capacitate de tamponare ce se bazează pe un complex coloidal saturat aproape proporţional cu cationii bazici şi cationii determinanţi ai acidităţii. Acest echilibru exprimat prin capacitatea de tamponare deja relevantă, menţine suficient de stabilă reacţia chiar până la valorile iniţiale. Capacitatea de tamponare pentru pFIii20 în acest interval de reacţie este conferită de sistemele tampon din sol. Astfel, sunt sistemele tampon compuse din acizi slabi (humici, carbonici, silicici) şi sărurile lor cu baze tari (humaţi, carbonaţi, bicarbonaţi, silicaţi), substanţele cu caracter amfoter de natură organică (proteine, acizi humici) şi minerală ( Al (OH)î, Fe(OH)3 ), iar complexul adsorbtiv al solului cu un anumit grad de saturaţie cu baze mai bine reprezentat aici este sistemul tampon esenţial. Acest complex considerat de Schmalfuss, 1952 (citat de Chiriţă, 1974) ca un amestec de acid slab polibazic cu sărurile lui este în măsură să cedeze sau să accepte ioni de hidrogen (hidroniu) realizând caracterul amfoter şi de tamponare prin excelenţă. Capacitatea de tamponare a schimbărilor de reacţie se explică prin prezenţa acestor sisteme capabile să cedeze sau să accepte ioni de hidrogen. Capacitatea de tamponare mai mare pentru baze a solurilor Satu Mare - Studii şi Comunicări Ştiinţele naturii Voi. IV - V (2003-2004) pp: 11-35.
