Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 2-3. (2001-2002)
Geografie, geologie, pedologie, paleontologie
cenuşii cu intercalaţii de gresii şi litofaciesul marnelor cu intercalaţii de tufuri dacitice. Analizele făcute pe gipsurile din litofaciesul marnelor cu gipsuri au pus în evidenţă, pentru prima dată, în Depresiunea Baia Mare, prezenţa stronţiului în concentraţii mai mari de 3000 ppm (Macovei, 1992); • formaţiunea de Săsar este o unitate litostratigrafică suprapusă cu depozitele Pannonianului din nordul şi estul Depresiunii Baia Mare şi este dispusă transgresiv peste formaţiunea de Cavnic. Litologic, depozitele formaţiunii de Săsar sunt alcătuite din argile marnoase şi marne. Pe baze paleosetologice (macrofaună şi ostracode), în cadrul depozitelor pannoniene, au fost separate un facies inferior şi un facies superior. Vârsta faciesului inferior este Slavonian superior, iar a faciesului superior Serbian. Tot pe baza conţinutului faunistic se consideră că în Depresiunea Baia Mare lipseşte etajul Ponţian. De altfel şi măsurătorile de vârste absolute (Pecskay et al., 1995), făcute pe rocile eruptive din Munţii Gutái, indică intervalul (13,4 ± 7,0 - 7,0 ± 0,4 M.a.), iar limita dintre Pannonian şi Ponţian este acceptată la 7,1 M.a. (Rogi, 1996). Referitor la evoluţia vulcanismului neogen, din zona limitrofă a Depresiunii Baia Mare, respectiv a Munţilor Gutái, după Edelstein et al. (1980, 1992), avem următoarele tipuri de roci vulcanice: • vulcanitele badeniene', Badenianul este începutul activităţilor vulcanice, care se consideră că a avut un caracter exploziv, generând curgeri de piroclartite de tipul ignimbritelor. Se acceptă prezenţa următoarelor două aliniamente orientate E-V:- aliniamentul Pucăreţ- Piatra Hăndal -Tăul Sergii;- aliniamentul Comşa - Pleşu - Puturoasa; • vulcanitele sarmaţiene, cuprind: dacitele piroxenice de Şatra; andezitele’ piroxenice de Seini; andezitele piroxenice de Răchiţele - Cavnic şi dacitele piroxenice de Şindileu; • vulcanitele pannoniene sunt alcătuite din: andezitele piroxenice de liba; dacitele cu biolite de Dăneşti, andezitele cuarţifere de Piscuiatec, Şuior şi Highişu; andezitele piroxenice şi bazaltoide de Jereapăn, Igniş-Mara, Săpânţa şi Mogoşa; andezitele piroxenice cu cuarţ, biolit şi hornblendă de Gutái; dacitele cu biolit de Pleşca şi bazaltele din zona Firiza. Rocile andezitice cu piroxeni, care au o largă răspândire, au adesea aspect stratificat conferit de suprafeţele de răcire, ca de exemplu Vf. Igniş şi Vf. Pietroasa. Condiţiile de răcire au făcut ca uneori să apară aspectul de coloană poligonală, cum ar fi poligoanele aşezate regulat (cariera Limpedea-Firiza, Lespezi-sud Igniş), coloane radiare (cariera llba-Gară), sau poligoane cu terminaţii uşor redresate (cascada Valea Runcului - Săpânţa). Tipurile de vulcaniţi sunt însoţite de formaţiuni piroclastice, care alternează cu curgeri de lavă, reliefând în acest fel structuri de stratovulcani. Caracterizare pedologică. Având grosimi diferite, în funcţie de substratul morfologic, solurile, reflectă caracterul complex al factorilor biotici şi abiotici, care concură la formarea lor. în funcţie de factorii pedoclimatici, după Moldovan (1980), solurile se pot împărţi în următoarele două grupe: • Solurile zonelor montane apar şi în Munţii Gutái, fiind formate sub influenţa unor precipitaţii abundente. Dintre tipurile de soluri ale acestor zone amintim: solurile brune acide montane, răspândite de regulă în treimea medie şi superioară a Munţilor Gutái, sub păduri de fag şi molid, pe pante înclinate, unde uneori apare şi roca gazdă, dură, la zi. Aceste soluri apar şi în poienile pădurii de molid, de fag şi în golurile de munte, unde locul pădurilor a fost luat 14
