Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)
Floră şi vegetaţie
I Satu Mare — Studii şi comunicări | Voi. 1 - Ştiinţele naturii [ pp. 80-95 | Mai 2000 ] SPECIILE DE CORMOFITE ENDEMICE ŞI RARE ÎN SUD-VESTUL ROMÂNIEI (BANAT) loan Coste, G. - Gabriel Arsene Universitate de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului - Timişoara Banatul este provincia istorică situată în sud-vestul României, delimitată la nord de Mureş, la sud de Dunăre, la est de crestele Carpaţilor Meridionali după un hotar convenţional, de la Orşova la Poşaga pe Mureş, şi la vest de Câmpia Tisei. Cea mai mare parte a Banatului (cca 19 000 km2) se află pe teritoriul României cuprins între coordonatele 20°185 - 22°52’ longitudine estică şi 44°42’ - 46°48’ latitudine nordică Relieful Banatului se desfăşoară între altitudini de cca. 2000 m şi 90 m sub forma unui grandios amfiteatru deschis spre nord-vest, susţinut de un substrat geologic constituit de şisturi cristaline, calcare şi sedimente neogene. Clima temperat-continentală prezintă influenţe submediteraneene, accentuate orografic şi geomorfologic îndeosebi în zona montană, inferioară şi colinară, din sudul regiunii. Covorul vegetal urmează etajarea generală a reliefului, dar pe fondul acestei etajări se înregistrează o diversitate remarcabilă determinată de varietatea mare a biotopurilor şi de procesul istoric de migrare floristică post-glaciară a florei din regiunile sudice. în consecinţă, cel puţin sudul Banatului se înfăţişează ca zonă de interferenţă dintre vegetaţia balcano-ilirică şi vegetaţia central-europeană şi carpatică, totodată ca loc favorabil unui activ proces de speciaţie. Cercetările floristice şi de vegetaţie desfăşurate în Banat cu intensitate mai mare decât în alte regiuni ale ţării (Kitaibel, 1800; Heuffel, 1858; Borbas, 1873; Borza, 1931, 1949; Boşcaiu, 1971, Schrott, 1972; Grigore, 1977, Coste, 1975, Peia, 1979, Pop, 1977, etc.) au scos la iveală existenţa unui număr mare de specii rare în România, între care unele reprezintă endemisme pentru această provincie, altele realizează aici limita nordică a arealului lor, iar altele se menţin prin populaţii reduse ca urmare a modificării biotopurilor naturale. Presiunea antropică din ce în ce mai mare asupra biotopurilor şi implicit asupra speciilor spontane şi dezvoltarea conceptului de patrimoniu genetic spontan ca parte componentă a evaluării bogăţiei floristice şi a patrimoniului naţional, motivează realizarea prezentului conspect de specii rare în vederea fundamentării măsurilor de conservare a acestuia. Lista abrevierilor pentru elementele floristice: Atl. - atlantic; E. - european; Ec. - central-european; End. - endemism; Eua. - eurasiatic; Med. - mediteraneean; or. - oriental; Cp. - circumpolar; Bor. - boreal; Ilir. - iliric; Pan. - panonic; Pont. - pontic, PTERYDOPHYT A Selaginellaceae Selaginella Helvetica (L.) Spring - VI. Cemei (Crucea Ghizelei), Rusca Montană, Cheile Prisăcinei, Cheile Rudăriei, Eua. 80
