Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)

Floră şi vegetaţie

c) Studiul elementelor floristice. Situaţia elementelor floristice din mlaştinile noastre de turbă a fost temeinic investigată de E. Pop (1965 a şi b, 1973), la ale cărui lucrări trimitem pe specialistul interesat în această problemă. în fig. 3, noi am reprezentat spectrul elementelor floristice din regiunea investigată încă în anul 1957 (vezi Diaconeasa, Során şi Boşcaiu, 1958).

Fig. 3 - Spectrul elementelor floristice din mlaştinile de pe Platoul Oăşan- Maramureşan

Asemenea spectrului bioformelor din mlaştinile Platoului Oăşan-Maramureşan, el arată că majoritatea plantelor cu flori (70 %) ce trăiesc în aceste biotopuri simt comune Eurasiei şi regiunii nordice a Lumii Vechi (elementele circumpolare).

Alte elemente floristice, în special cele specifice sud-estului european şi mediteran, se găsesc în mod excepţional.

Sub raport floristic, mlaştinile de turbă sunt formaţiuni care aparţin regiunilor circumpolare şi celor boreale cu refugii montane şi arctic-alpine. Elementele eurasiatice s-au suprapus în postglaciar o dată cu încălzirea climatului general în Europa. 4

4. Discutarea analizei floristice efectuate asupra mlaştinilor de

TURBĂ DIN PLATOUL OĂŞAN-MARAMUREŞAN

Deşi, după cum am subliniat, din motive independente de voinţa sa, E. Pop nu a putut publica listele floristice ale tuturor mlaştinilor cercetate de domnia sa, o parte din rezultatele strădaniilor sale şi ale colaboratorilor lui pot fi, pe baza graficelor din fig.

1-3, provizoriu astfel caracterizate:

a) în primul rând, în textura covorului vegetal din Podişul Oăşan- Maramureşan, mlaştinile de turbă, fie oligotrofe (de tipn tinov), fie eutrofe, constituie nişte “insule floristice şi de vegetaţie". După ce vom putea face cunoscute listele de plante ce nu au putut fi publicate de E. Pop, dar ele se găsesc în manuscrisul “cenzurat” şi în căitele domniei sale de excursii, iar ele sperăm că va face obiectul unor investigaţii de ecologie scalară, se vor întreprinde o analiză din punctul de vedere al teoriei biogeografice insulare (MacArthur şi Wilson, 1967).

Acest nou instrument teoretic de investigare ecologică şi fitogeografică ne va permite să elaborăm o clasificare pe bază de înrudire cladistică a diferitelor insule de vegetaţie boreal-circumpolară existente în nordul României. Sugestii în aceste privinţe se găsesc şi în cercetările lui D. Walker (1970).

75