Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)

Geografie, geologie, paleontologie

Sarmaţianul, prezent atât în forajele executate cât şi în aflorimentele din vecinătatea eruptivului neogen, cuprinde depozite mamoase, mamos-nisipoase, argiloase, grezoase şi tufuri. Macrofauna este reprezentată prin forme de Cardium gleichenbergense Papp; Cardium pium Zihzh; Maetra eichwaldi Lank,, ce indică prezenţa unui Valhinian-Basarabian.

Depozitele panoniene ocupă suprafeţe importante din Bazinul Oaşului. în cele mai multe zone panonianul este acoperit de depozitele mai noi cuatemare. în foraje, grosimea depozitelor pannoniene depăşesc uneori 450 m. După datele de foraj şi din aflorimente, succesiunea depozitelor este următoarea: mame şi nisipuri cu intercalaţii de piroclartite. Paleontologii (Sagatovici, 1968) separă un orizont cu Congeria banatica, urmat de orizontul cu Congeria zsigmondyi.

Macrofauna pannoniană cuprinde: Monodoena viennensis.Papp; Limnocardium conjugatiforme Seg:; Limnocardium apertum Münst; Limnocardium phylicardiforme Nek; Congeria hoernesi Bras.; Congeria gitneri Bras.; Congeria zsigmondyi Hal.; Dreissena tarislavica Jek.; Cangeria partschi globosatesta Papp, etc.

Microfauna cuprinde forme de ostracode cum ar fi: Leptocythere lacunosa (Reuss); L. naca (Mehes); Loxoconcha hodonica Pok.; L. porosa (Mehes); Cyprides sublitoralis Pok.; Hemicgtheria major Sokac etc.

Prezenţa unui Ponţian s-ar datora următoarei faune (evident, foarte săracă, iar după noi nesemnificativă): Congeria balatonica şi Congeria czjzeki alata, alături de Unio baltavarense Hal., Limnocardium apertum (Münst.); Brotia vásárhelyi Hantk, acestea din urmă reprezentând fauna unor zone cu apă îndulcită.

3. Macro- şi microflora fosilă

Macroflora şi microflora Depresiunii Oaşului au fost cercetate de către: Sagatovici et Ţicleanu (1974), Givulescu (1975, 1986, 1988, 1994), Petrescu et Giurcă (1981).

Flora sarmaţiană cuprinde următorii 14 taxoni (Sagatovici et Ţicleanu, 1974; Ţicleanu et Givulescu, 1982):

Cystoseirites partschi Stbg.

Pinus halepensis Mill.

Pinus sp.

Tsuga sp.

Glyptostrobus europaeus (Brngt.) Ung.

Seqvoia abietina (Bmgt.) Ung.

Juglans acuminata Al. Br.

Quercus pseudocastanea Goepp.

Zelkova zelkovaefolia (Ung.) Buz et Kotl.

Acer tricuspidatum Brann

Vitis strictum (Goepp) Kn.

Tilia elenae Ticl. şi cu semnul întrebării:

Laurophyllum sp.

Myrica lignitum (Ung.) Sap.

Este vorba de o floră cu Cystoseirites (dar fără Palaeocarya orsbergensis) la fel ca florele sarmaţiene din Bazinul Transilvaniei, Deva, Daia şi Feleac (Givulescu, 1994).

în privinţa paleobiotopurilor se poate presupune că a existat o pădure mlăştinoasă cu Acer tricuspidatum, o pădure mesofitică cu Juglans, Quercus, Tilia, Vitis

21