Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)
Geografie, geologie, paleontologie
Satu Mare - Studii şi comunicări \ Voi. I - Ştiinţele naturii | pp. 19-27 | Mai 2000 ~| STADIUL ACTUAL DE CUNOAŞTERE A GEOLOGIEI ŞI A CĂRBUNILOR DIN DEPRESIUNEA OAŞULUI (JUDEŢUL SATU MARE) Macovei Gheorghe Universitatea de Nord Baia Mare 1. Introducere Depresiunea Oaşului, denumită şi “Ţara Oaşului”, reprezintă o mică unitate geografică sculptată în marginea vestică a platoului vulcanic Oaş. Depresiunea are aspectul unei cuvete cu fundul plat, uşor înclinat dinspre est către vest. Fundul cuvetei este o câmpie piemontană înaltă. Genetic, ea a rezultat prin eroziunea rocilor andezitice, a aglomeratelor vulcanice şi a depozitelor sedimentare neogene. Depozitele miocensuperioare de pe fundul ei indică o fază de lac sau de golf în evoluţia sa. Râurile Tur şi Taina (fig. 1) străbat această depresiune şi adună în cuprinsul ei o serie de afluenţi din zona montană înconjurătoare. Iniţial, zona plată care alcătuieşte fundul depresiunii, a fost ocupată de mlaştini şi turbării, alături de păduri de stejar. Actualmente, mlaştinile au fost secate în parte, iar din vechea pădure n-au mai rămas decât pâlcuri răzleţe de copaci. 2. Geologia depresiunii Bazinul actual al Oaşului are o formă rotundă determinată de limita cu eruptivul neogen înconjurător. Iniţial, însă, mai mult ca sigur, a funcţionat ca un golf al Mării Panonice, larg deschis spre vest şi nord-vest şi foarte probabil şi spre est (spre golful neogen Baia Mare). Din datele de foraj rezultă că fundamentul bazinului sedimentar este alcătuit din roci metamorfice (F. 4746 Remetea Oaşului, 4745 Valea Măriei). Aceste tipuri de roci metamorfice sunt considerate (Săndulescu, 1986) că ar aparţine unităţii de Bihor (Tatride), adică Dacidelor interne. în sectorul estic al Bazinului Panonic de pe teritoriul românesc, peste soclul cristalin sunt dispuse transgresiv depozite triasice, jurasice şi cretacice inferioare, după care urmează cuvertura postglaciară (Ţenu, 1981). în Bazinul Oaşului (dar şi în sectorul Cărei - Satu Mare) direct peste soclul cristalin sunt dispuse formaţiunile paleogene, având grosimi cuprinse între 400 şi 650 m (mai spre vest, lângă Pişcolt, depăşeşte 1000 m grosime). Depozitele paleogene alcătuite din mame cu secvenţe grezoase (10-40 m grosime) au un aspect ritmic. După Săndulescu (1986), unele caractere litologice amintesc flişul de Podhale (ex. şisturile argiloase ruginii etc.). Neogenul stă transgresiv şi discordant peste depozitele podeogene şi este reprezentat prin miocénül mediu şi superior în facies panonic (fig. 1). Depozitele badeniene sunt cunoscute prin forajele din centrul bazinului şi din aflorimentele izolate din vecinătatea eruptivului neogen. Cu semnul întrebării a fost separat un Badenian inferior alcătuit din depozite mamoase-nisipoase şi “tuful verde”. 19
