Ardelean, Gavril (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 1. (2000)

Floră şi vegetaţie

Stratul ierbaceu are adesea un înalt grad de acoperire; este frecvent înţelenit şi bogat în specii acidofile. Speciile dominante în proporţie de facies sunt: Aposeris foetida, Allium ursinum, Vinca minor, iar cea mai frecventă este Festuca drymeia.

Solurile preferente sunt cele acide, formate pe roci silicioase, uneori uşor pseudogleizate.

Spectrul bioformelor: Ph = 18, 8 %; Ch = 4,5 %; G = 12,7 %; H = 54,4 %; TH = 2,6 %; T = 6,8 %;

Spectrul elementelor fitogeografice: Cp = 7,9 %; Eua = 36,4 %; E = 18,5 %; Ec = 16,4 %; Sub Med. = 13,7 %; End =1,5 %; P = 0,5 %; C = 1,0 %; Mp = 1,5 %; Adv = 0,5 %; Cosm = 2,1 %. Co#mpoziţia floristică a castanisului este mezo-termofilă şi probabil reprezintă o floră relictară postpliocenică pauperizată de glaciaţiile pleistocene.

Spectrul exigenţelor ecologice: T2.3 = 65 %;To-i = 35 %; R2-3 = 7 %; R0-1 = 40,3 %; U2.3 = 63 %;U0-i = 37 %.

în aceste asociaţii predomină plante de soluri oligomezotrofe, moderat acidofile şi mezohigrofile

4. Alnetum glutinosae Meijer Drees.36 (ariniş), sunt foarte reduse şi puţin răspândite în bazin, deoarece au fost distruse de om; se găsesc doar două fragmente de asociaţie la confluenţa dintre V. Roşie şi V. Lungă şi la confluenţa dintre pâraiele Sacarât şi Nuţu.

Asemenea arborete stăvilesc degradarea prin eroziune a albiei majore.

Spectrul bioformelor: Ph = 32,0 %; Ch = 8,0 %; C = 4,1 %; HH=4,0 %; H = 44 %; Th = 4,0 %; T = 4,05 %.

Spectrul elementelor floristice: Cp = 8,0 %; Eua = 60 %; E = 12,0 %; Ec =

12,0 %; Md = 4,0 %; Cosm = 4,0 %.

Spectrul exigenţelor ecologice: T2_3= 84 %; T0.| = 16 %; R3_5 = 60 %; Ro=36%; U3.5 = 86 %:

5. Rubo-Chamaenerietum Hadac 69 (zmeuriş cu pufuliţă), s-au instalat în tăieturi de pădure pe o suprafaţă de cca. 60 ha, din care pe 10 ha s-au efectuat plantaţii de Pinus strobus, P. nigra şi Castanea sativa. Acoperirea cu vegetaţie este totală, iar în compoziţia floristică predomină până la exclusivitate Rubus hirtus, în timp ce R. idaeus este net copleşit de R. hirtus. Spectrul bioformelor arată că 39 % din specii sunt plante ierboase (Ph), iar restul, 61 %, plante ierboase (G+H+TH+T).

Spectrul elementelor floristice: Cp = 13,0 %; Eua = 39,0 %; E = 13,0 %; Ec =

8,6 %; Atl = 4,3 %; Md = 13,0 %; Adv = 4,3 %; Cosm = 8,6 %.

Spectrul exigenţelor ecologice arată că 70 % sunt specii mezotrofe şi eutrofe (T2-3), iar specii oligotrofe sunt numai 13 %.

6. Epilobio-Juncetum effusi Oberd. 57 (mlaştină cu zburătoare şi rugină), întâlnită doar pe cursurile superioare ale văilor, pe terenuri aluvionale de la confluenţa cu mici afluenţi laterali.

Majoritatea speciilor componente sunt buruieni higrofite, 63,6 % (U5). Speciile mezotrofe şi eutrofe (T2.3) reprezintă 76,7 %, iar speciile oligotrofe (T1) 9%.

Spectrul bioformelor: Ch = 4,5 %; G = 4,5 %; HH = 9 %; H = 18%.

Spectrul elementelor floristice: Cp = 31,8 %; Eua = 54,5 %; E = 4,5 %; Ec =

4,5 %; C = 4,5 %

7. Scirpetum silvatici Schwick. 44 (mlaştină cu pipirig) întâlnită pe V. Roşie mai sus de cabana „Trei stejar", într-o mică depresiune dé confluenţă, cu sol nisipos, aluvionar şi permanent umed.

Spectrul bioformelor: H = 92,8 %; G = 8,3 %. Speciile fiind în totalitate perene dau stabilitate compoziţiei floristice a acestei asociaţii.

100