Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
86 Sorin Vasile Hendea fl. (100.000 k.). Aceeaşi adunare votează Statutele institutului de credit88. Din articolul 1 al acestora reţinem scopul înfiinţării “Râurenei”, acela “de a dezvolta spiritul de economisire şi a procura locuitorilor de toate clasele, cu preferinţă poporului agricol, creditele trebuincioase”89 90. Până în anul 1918 “Râureana” va cunoaşte o singură urcare a capitalului social. Pentru ziua de 27 martie 1917 este anunţată desfăşurarea celei de-a XVIIl-a adunări generale ordinare, care-şi propunea mărirea capitalului social al “Râurenei”9U. Raportul Direcţiunii cu privire la anul de gestiune 1916, propune adunării institutului urcarea capitalului la 150.000 k., printr-o nouă emisiune de 500 acţiuni nominale91. In cele din urmă adunarea generală ordinară din 27 martie 1917, plecând de la propunerea Direcţiunii, votează mărirea capitalului social al institutului de la 100.000 k. la 200.000 k., mai mult decât propusese Direcţiunea92. Cu această ocazie se modifică şi articolul 6 din statute, astfel: “capitalul social al institutului constă din 2.000 acţiuni nominale integral achitate, fiind de 200.000 coroane”93. In ceea ce priveşte conducerea acestui institut, până la 1918 nu remarcăm schimbări majore. Singura excepţie o constituie înlocuirea casierului Alexiu Stupariu, în urma decesului acestuia survenit la 9 decembrie 1914. Conform aprecierilor directorului executiv George Petrovan decedatul a fost “unul dintre cei mai zeloşi iniţiatori şi fondator al acestui institut”, îndeplinind funcţia de contabil şi mai târziu pe aceea de casier94. O atenţie sporită a acordat Direcţiunea băncii consolidării “Râurenei”. în acest sens, s-a încercat atragerea depunerilor spre fructificare şi mărirea constantă a rezervelor institutului. Măsurile aveau menirea de a veni în sprijinul întăririi capitalului social al băncii (vezi tabelul 9)95. Din cifrele prezentate rezultă o evoluţie constantă a profitului net anual. Criza economică din anul 1912 va zdruncina şi activitatea institutului. De altfel într-un “raport” al Direcţiunii din 25 ianuarie 1913 este surprinsă sărăcia cu care au ajuns a se confrunta ţărănimea. Din cauza sărăciei, se arată în document, “bieţii economi ai noştri, cari ne formează clientela institutului nostru, nici au avut cereale necesare pentru sustentarea traiului, încât cei mai mulţi azi n-au cele trebuincioase__”96. încă din primii ani de activitate “Râureana” s-a bucurat de încrederea populaţiei. Aşa se explică creşterile constante ale depunerilor spre fructificare ale populaţiei. Ele vor resimţi mai puţin criza financiară a anului 1912, revenind spectaculos în anii războiului mondial. De altfel aceste depuneri vor atinge nivelul maxim în anii 1916-1918. Acest lucru se explică prin “ridicarea preţurilor vitelor şi a tuturor alimentelor în mod foarte considerabil”, astfel încât “clientela noastră, ţărănimea, a ajuns din belşug la numerar”97. Evident, fenomenul se manifestă pe fondul creşterii spectaculoase a inflaţiei. Conform articolului 50 al Statutelor “Râurenei”98 99 *, principalele operaţiuni ale acesteia sunt: primirea depunerilor spre fructificare, acordarea de credite cambiale, ipotecare, pe obligaţiuni, pe obiecte de valoare, precum şi afacerile mobile şi imobile. “Râureana” a practicat toate aceste operaţiuni, venind astfel în sprijinul intereselor economice locale (vezi tabelul 10)". încă din primii ani de activitate s-au impus creditele cambiale şi cele pe obligaţiuni. Acestea erau agreate de conducerea bănci, aducând profituri imediate. împrumuturile ipotecare, modeste la început, vor avea o evoluţie pozitivă până la 1912. Criza financiară din acest an va curma ritmul ascendent al acestora, revenind spectaculos doar în anul 1918. începând cu crizele din 1912 şi din anii derulării războiului mondial, “Râureana” acordă o tot mai mare atenţie afacerilor mobile şi imobile, plasându-şi rezervele într-o serie de imobile şi terenuri. începând cu anul 1916 vom remarca o serie de depuneri ale “Râurenei” la bănci mai sigure din imperiu. Aceste sume vor atinge în anul 1918 pragul de 596.454 k şi 15f. într-un “raport” al Direcţiunii dinl3 ianuarie 19091,10se arată că institutul a investit 13.000 k pentru cumpărarea unui imobil. De asemenea, directorul executiv George Petrovan, subliniază eforturile întreprinse de bancă în luna septembrie a anului »* Ibidem, f. 57-70. *> Ibidem, f. 57. 90 "Revista Economică", Sibiu, nr. 6 din 24 februarie 1917, p. 69. 91 A.N. - D.J.Maramureş, fond Banca de credit “Râureana” din Copalnic-Mănăştur,; dos. 48. 92 A.N.-D.J.SM, fond Tribunalul Satu Mare. Seria Dosare de firme, dos. 15 / Copalnic-Mănăştur, f. 102. 93 Ibidem, f. 106. 94 Ibidem, f. 37. 95 Ibidem, dos. 13 / Copalnic-M, f. 86-87, f. 99-100, f. 109-110; dos. 14 / Copalnic-M, f. 3-4, f. 18, f. 31-32, f. 56-57, f. 71-72, f. 86-87, f. 104-105; dos. 15 / Copalnic-M, f. 3, f. 10, f. 19-20, f. 27-28, f. 39-40, f. 83-84; dos. 16 / Copalnic-M, f. 1-2, f. 20; "Galeta Transilvaniei", Braşov, nr. 13 din 18 ianuarie 1906, p. 4; "Revista Economică', Sibiu, nr. 9 din 26 februarie 1916, p. 112. 96 A.N.-D.J.SM., fond Tribunalul Satu Mare. Seria Dosare de firme, dos. 15 / Copalnic-Mănăştur, f. 17. 97 A.N. - D.J.Maramureş, fond Banca de credit “Râureana”din Copalnic-Mănăştur, dos. 48. 98 A.N.-D.J.SM., fond Tribunalul Satu Mare. Seria Dosare de firme, dos. 13 / Copalnic-Mănăştur, f. 65-66. 99 Ibidem, dos. 13 / Copalnic-M, f. 86-87, f. 99-100, f. 109-110; dos. 14 / Copalnic-M, f. 3-4, f. 18, f. 31-32, f. 56-57, f. 71-72, f. 86-87, f. 104-105; dos. 15 / Copalnic-M, f. 3, f. 10, f. 19-20, f. 27-28, f. 39-40, f. 83-84; dos. 16 / Copalnic-M, f. 1-2, f. 20; "Galeta Transilvaniei", Braşov, nr. 13 din 18 ianuarie 1906, p. 4; "Revista Economica', Sibiu, nr. 9 din 26 februarie 1916, p. 112. 1,10 A.N. D.J.SM., fond Tribunalul Satu Mare. Seria Dosare de firme, dos. 14 / Copalnic-Mănăştur, f. 84-85.
