Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)

A. Istorie

222

Andrea Bertici

1890, 1900, iar pentru Ghilvaci, se menţine un număr ridicat de populaţie maghiară, creşterea numărului germanilor având loc doar sub administraţia română.

în localitatea cu populaţie mixtă, Tiream, unde, cele trei etnii: română, maghiară şi germană, sunt prezente intr-un număr statistic semnificativ, schimbarea limbii materne este de asemenea vizibilă.

Anul

Total

Români

Maghiari

Germani

1880

1662

37,12%7,64%

53,06%

1890

1838

31,28%9,19%

58,16%

1900

2048

16,79%42,87%

40,13%

1910

2339

15,47%83,49%

0,51%

Din analiza datelor, se poate constata că în anii 1880-1890, ponderea maghiarilor, românilor şi a germanilor evoluează într-un mod relativ liniar, având loc o scădere bruscă pentru ultimele două, în anii 1900- 1910. în ceea ce priveşte structura confesională, se remarcă tendinţa de creştere la toate cele trei confesiuni: greco-catolică, romano-catolică, reformată. Situaţia este similară şi în cazul localităţilor Ciumeşti, Dindeşti, şi Sanislău.

în localităţile mixte maghiaro-române (populaţie majoritar maghiară), constatăm scăderea ponderii românilor în special în anii 1900, 1910, cum este cazul comunităţilor din Andrid, Ghenci, Irina, Domăneşti. în localităţile cu o populaţie preponderent română, cum este Istrău, Portiţa Vetşendiu, Kesighea, se constată o stabilitate în dinamica populaţiei române, numărul lor fiind aproape identic cu numărul greco-catolicilor. Tot în această categorie înşirăm localităţile Moftinu Mic şi Sânmiclăuş care sunt aşezări cu o populaţie majoritar română, greco-catolică, cu o pondere considerabilă de maghiari reformaţi. Deci, se constată că în aceste cazuri s-a păstrat evoluţia relativ liniară atât în cazul limbii materne cât şi în cazul confesiunii. Localităţile Berveni, Berea, Curtuişeni, sunt sate cu o populaţie maghiară, preponderent reformată, dar într-un număr redus sunt prezenţi şi greco-catolici, respectiv romano-catolici, numărul maghiarilor fiind mai mare decât numărul românilor şi germanilor. Prezenţa românilor şi germanilor este foarte redusă. în cazul localităţilor Berveni şi Curtuişeni, numărul greco-catolicilor, în recensământul anului 1930, prin aplicarea criteriului de naţionalitate, tinde să se egaleze cu numărul românilor.

în ceea ce priveşte populaţia evreiască, evoluţia ei numerică este diferită în mediul rural de mediul urban. în oraşul Cărei se constată scăderea numărului persoanelor de religie mozaică între 1880-1890, cu 0,3%, rata medie anuală fiind de 0,03%, în următoarele decenii are loc o creştere, între anii 1900-1910, rata medie anuală fiind 0,22%. în mediul rural scădere pronunţată se constată în intervalul 1900-1910, cu 1,11%.

Dintr-o astfel de analiză reiese faptul că structura etno-lingvistică a localităţii, sau conlocuirea cu persoane de etnie diferită, este un factor important în formarea şi declararea limbii materne. Menţionăm, că nu se constată schimbarea limbii materne în localităţile cu o populaţie preponderent maghiară sau română, cazuri în care numărul celorlalte etnii este statistic nesemnificativ. Opţiunea în favoarea limbii maghiare, în cazul populaţiei germane şi române, se constată în special în acele localităţi unde există o populaţie mixtă, unde ei, intrând frecvent în contact cu locuitorii maghiari, au avut ocazia de a însuşi limba puterii statale. Suntem de acord cu opinia lui Varga E. Árpád, conform căreia “surprinderea naţionalităţii doar prin utilizarea criteriului limbii materne, în cazul unei populaţii bi—sau multi—lingvistice, a inclus posibilitatea răspunderii deviate de conţinutul adevărat al întrebării, astfel datele lingvistice au conţinut în afară de declararea de sine înţeleasă a apartenenţei lingvistice, şi acele declaraţii puţin unanime, provenite din efectele forţelor care atrag spre declararea limbii puterii statale”28.

Poziţia statisticii române a fost una critică, susţinând că acest criteriu a favorizat naţiunea politic dominantă. Conform opiniei demografului istoric loan Bolovan creşterea ponderii maghiarilor în cadrul populaţiei din Transilvania, se explică: “fie prin asimilarea autohtonilor sau imigranţilor, fie prin colonizarea în Transilvania a populaţiei maghiare adusă din alte părţi ale Monarhiei”29. Considerăm că asimilarea lingvistică, în special în cazul Plasei Cărei, este o problemă complexă şi trebuie studiată din mai multe puncte de vedere. De exemplu, o altă explicaţie interesantă este dată de un statistician de la Institutul Statistic din Budapesta, Kardhordó Károly, care analizând datele din zona Cărei, ajunge la concluzia conform căreia scăderea bruscă a populaţiei de limba maternă germană, în anul 1910, nu se poate datora în exclusivitate procesului de asimilare. Cercetătorul subliniază, că este posibil ca recenzorul, să nu fi considerat limba şvăbească ca fiind aceeaşi cu

28 Varga Árpád, op. át., p. 13.

29 Ibidem, p. 16.