Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
Confesiune şi atitudini identitare. Memoria refugiului. 1940-1944 - Program de cercetare Daniela Baiu Evenimentele istorice majore au determinat, în plenitudinea lor, consecinţe ineluctibile asupra manifestărilor umane, fie că este vorba doar de cele cotidiene (dar semnificative prin repetabilitatea devenită tradiţie definitorie), şi mai ales de cele ce definesc complexitatea ecuaţiilor politico-istorice penetrante în seva structurală a societăţii. Modificări geo-politice, conflicte armate, schimbări de regimuri, decăderi de imperii sau naşterea unor noi ideologii, sunt tot atâtea contexte generatoare de permutări structurale, tensiuni sociale, violenţă, discriminare, exterminare. Congruenţa acestor contexte cu transformările istorice care au marcat România anilor 1940-1944, face trimitere la modalităţile de relevare şi interpretare pe care istoricii, şi nu numai, le-au atribuit evenimentelor definitorii din acei ani, a căror consecinţe au generat multiple anomii. Abordarea pe care o susţinem în acest program de cercetare, postulează conceptul prezentării euristice (susţinută în principal de sursele arhivistice inedite şi de mărturiile orale ale supravieţuitorilor) a modului în care schimbările politico-istorice ale anului 1940 (cu precădere avatarurile generate de “Arbitrajul” - Dictat de la Viena) au influenţat viaţa confesională a românilor ardeleni, atitudinea susţinută de aceştia în faţa pericolului pierderii identităţii etnice, precum şi problematica, rareori prezentată, a ruperii de habitatul tradiţional şi căutarea impusă a unui nou mediu de viaţă: refugiul. în cele ce urmează vom prezenta structura programului de cercetare Confesiune ţi atitudini identitare. Memoria refugiului. 1940-1944, inserând iniţial considerentele conceptuale pe care dorim a le promova, desigur, fără a avea pretenţia deţinerii unor teme ideatice infailibile. Tema propusă spre cercetare oferă, cu generozitate, oportunitate relevării caracterului corelativ dintre abordările istoriei şi etnografiei, demonstrând o dată în plus veridicitatea afirmaţiilor potrivit cărora o istorie care acceptă sugestii din partea etnologiei este în mod inevitabil o istorie făcută cu evenimente, conversiunea către omul cotidian, ce preocupă deopotrivă istoria ţi etnologia istorică, direcţionea^ă, aproape inevitabil, cercetările spre istoria mentalităţilor ţi a imaginarului social'. Simbioza dintre informaţiile oferite de istoria scrisă şi istoria orală, relaţia pendantă dintre consecinţele evenimentelor istorice şi afectarea valorilor identitare, într-o juxtapunere firească cu studiul comportamentelor şi atitudinilor, conferă caracterul istorico-etnografic al cercetării, accentul punându-se pe rolul avut de biserică în viaţa comunităţilor româneşti, nivelul suprem al convergenţei dintre identitatea etnică şi identitatea naţională, în mentalitatea etnicilor români, fiind reprezentat de biserică - confesiune religioasă. Interviurile cu supravieţuitori ai acelor timpuri, din păcate extrem de puţini, sau urmaşii acestora, concretizate printr-un discurs al memoriei ancorate în contextul dramatic al refugierii, vor amplifica ineditul temei abordate, fiind un subiect despre care nu există prea multe informaţii scrise. Singenismul manifestat de membrii comunităţilor româneşti, joncţiunea creată între aceştia în condiţiile impuse de regulile unui regim pe care îl considerau aberativ, transpar din poveştile lor de viaţă, devenite file de istorie trăită. Paul Thompson, considera că analiza poveştilor de viaţă oferă şansa de a reintroduce dimensiunea temporală în analiza sociologică a ciclurilor de viaţă, a mobilităţilor sociale, a relaţiei dintre tradiţie ţi schimbare socială, ca proces socio-istoric 1 2, numind acest tip de investigare etno-istorie. Cadrul geografic cercetat, judeţul Satu Mare, heteroclit prin componenţa etnică şi cea a comunităţilor pluriconfesionale, ne oferă circumstanţele necesare studierii atitudinilor comportamentale, prin raportări bipolare ale reacţiilor şi mentalităţilor populaţiei maghiare, cu accente majore de etnocentrism, comparativ cu manifestările populaţiei româneşti, unită prin coreligionarism şi prin viziunea relaţiei intrinseci dintre bisericăreligie-individ-comunitate, relaţie considerată drept un simbol al identificării etnice, o simbioză totală menită să potenţeze caracterul identitar şi să lupte pentru păstrarea acestuia. Planul cercetării: Tipul: cercetare istorico-etnografică (arhivistică şi de teren). 1 B. Ştefanescu, 1998, p. 12. 2 www.intercultural.ro Satu Mare — Studii şi comunicări (Seria II Istorie-Etnografie-Artă), nr. XVII — XXI, 2000-2004
