Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 17-21/2. (2000-2004)
A. Istorie
120 Dorin Dărăban raport cu celelate tipuri de cooperaţie din ţară. „în 1921, federalele cooperatiste aveau 35.521.102 iar în 1930 aveau 75.340.271 lei depuneri pentru fructificare”5. Finanţarea micilor proprietari s-a făcut sub limita nevoilor de credit. Banca Naţională a României favoriza băncile comerciale la repartizarea creditului de rescont comparativ cu cele destinate să finanţeze agricultura ţărănească. Banca Populară Seineana se înscrie şi ea pe această linie a fructificării economiilor membrilor săi, de a înlesni creditul, aprovizionarea cu obiectele necesare, de a organiza desfacerea în comun a produselor localităţii (cu comision), de a procura prin împrumuturi sau scontare de poliţe capitalul necesar pentru gospodăria, meseria sau comerţul lor. Banca Seineana funcţiona în condiţiile Legii băncilor populare săteşti şi a Casei Centrale publicate în M. O. nr. 288 din 29 martie 1903 cu modificările făcute prin legile în vigoare. Din extrasul nr. 1580/1925 al Judecătoriei Ocolului Seini aflăm că societatea cooperatistă de credit şi economie cu numele Banca Populară Seineana s-a înfiinţat la 8 martie 1925, cu un capital de 59.600 lei, din care s-au vărsat 9.800 lei, restul urmând să fie virat treptat în 2 ani6. Prin Statut, banca putea primi spre fructificare economiile membrilor săi, depunerile nesocietarilor, contracta împrumuturi cu autorizaţia Casei Centrale, acorda împrumuturi membrilor, sconta şi resconta efectele comerciale, procura articole de strictă necesitate (vite, seminţe, unelte, instrumente şi maşini necesare gospodăriei), organiza asigurări pe bază de mutualitate, asocia la Centrala băncilor populare, sădi şi întări între membri, prin educaţie, spiritul de solidaritate şi prevedere7. Tot potrivit statutului, puteau fi membri, locuitori majoritari, fără deosebire de sex din Seini, Săbişa, Pomi, Someşeni etc. Nu pot fi membri cei care fac parte dintr-o altă bancă sătească sau femeile care aveau nevoie de acordul soţului. Calitatea de membru se pierdea prin retragere, condamnare, strămutarea domiciliului, excludere, moarte, înscriere la o altă bancă, neplata datoriilor sau a cotizaţiilor fără temeiuri justificative timp de 3 luni, pentru fapte săvârşite împotriva legii băncilor populare sau împotriva intereselor societăţii. Cel exclus putea fi primit doar după 2 ani şi pierdea orice beneficii în perioada de excludere. Membrii se putea folosi de toate avantajele pe care statutul le acordă şi răspundeau solidar pentru obligaţiunile societăţii. Fiecare membru trebuia să-şi constituie o parte socială de minimum 100 lei sau maximum 5.000 lei şi să depună cel puţin 10% din suma subscrisă. Părţile sociale erau proprietatea membrilor, în caz de lichidare a societăţii fiind consideraţi ca şi creditori fără să fie plătiţi decât după achitarea celorlate obligaţiuni ale societăţii8. Statutul băncii era alcătuit din 8 părţi, cuprinzând 79 de articole care cuprindeau toate aspectele de organizare şi funcţionare. Era reglementată alcătuirea consiliului de administraţie şi a comisiei de cenzori, condiţiile necesare acordării unui împrumut, modul de întrebuinţare al depunerilor, componenţa capitalului social. Organele de conducere ale băncii erau: adunarea generală, consiliul de administraţie şi comisia de cenzori. Adunarea generală hotăra asupra chestiunilor date în atribuţie de statut sau de lege, aproba bilanţul, împărţea beneficiile, dădea descărcarea de gestiune consiliului de administraţie, fixa bugetul de cheltuieli, sumele care pot fi date ca împrumut, asocierea cu alte bănci în federale sau uniuni. Era convocată de consiliul de administraţie în primele 3 luni de la încheierea bilanţului. Orice hotărâri luate în afara ordinii de zi erau considerate nule şi era legal constituită dacă se întrunea jumătate plus 1 din membri înscrişi, hotărârile fiind adoptate cu majoritate de voturi. Consiliul de administraţie era compus din 9 membri aleşi pe 3 ani de adunarea generală, reînnoindu-se cu o treime în fiecare an. Era convocat de preşedinte şi avea următoarele atribuţiuni: executa dispoziţiile statutului, aproba împrumuturile, hotăra primirea de noi membri, autoriza cheltuielile necesare, numea şi revoca personalul, fixa însărcinările şi salariul fiecăruia, alcătuia bilanţul şi raportul asupra gestiunii anuale, verifica contabilitatea. Membrii consiliului erau solidar răspunzători pentru pierderile băncii, rezultând din neglijentă sau reavoinţă. Anual din rândul lor se alegeau preşedintele şi vicepreşedintele băncii. Preşedintele băncii avea următoarele atribuţiuni: ţinea corespondenţa, comunica bilanţul, supraveghea contabilitatea, elibera mandate de plată, convoacă consiliul de administraţie şi adunarea generală. Persoanele înrudite până la al 3 grad între ei nu puteau fi alese în consiliul de administraţie. Adunarea generală alegea anual 3 cenzori şi 3 supleanţi care aveau următoarele îndatoriri: verificau lunar situaţiei cassei şi a creanţelor, anual era verificat bilanţul şi administrarea societăţii, desemnau persoanele 5 Ibidem, p. 404. 6 Arhivele Naţionale ale României. Filiala Satu Mare - Vond Tribunalul Judeţean Satu Mare, Dosare de firme, fără număr. 7 Ibidem. 8 Ibidem.
