Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Stiinţele naturii
Date cu privire la biologia şi răspândirea ciconiformelor în judeţul Satu Mare 669 Date cu privire la biologia şi răspândirea ciconiiformelor în judeţul Satu Mare (Rezumat) în urma desecării Mlăştinii Ecedea (1898) şi a canalizării Văii Eriului (1967-68), precum şi a umplerii albiilor părăsite ale Someşului şi Turului, o parte a speciilor ordinului Ciconiiformes a dispărut complet din judeţul Satu Mare ( ca de exp. egretele, lopătarii) iar la o altă parte a speciilor efectivul a scăzut simţitor. în anii '70 odată cu introducerea sistemelor de eleştee cu suprafeţe întinse de ape cum ar fi la Moftinul Mic pe Crasna, Bereu Nou şi Adrian pe Tur şi construirea lacului de acumulare Călineşti-Oaş, după căţva ani a apărut o vegetaţie palustră asigurând din nou condiţii ambiante speciilor picioroange. Astfel azi din 13 specii ai ordinului, 12 sunt prezente în judeţul nostru, din care 6 specii sunt şi cuiburătoare. 1. Buhaia de baltă : cu câţiva reprezentanţi este prezentă în stufărişurile eleşteelor. 2. Stârcul pitic : această specie trăieşte pe malul apelor stătătoare, pe marginea eleşteelor, a canalelor, în albii părăsite, iar dacă vegetaţia este corăspunzătoare atunci va cuibări. 3. Stârcul de noapte : este un oaspete de vară, care apare accidental, mai ales pe eleştee iar în ultimii ani şi în perioada pasajului. 4. Stârcul galben : este o raritate în zona noastră, cuibărirea acestei specii ne fiind dovedită. 5. Egreta mare : este un fapt îmbucurător, că în ultimul deceniu creşte efectivul speciei. Nu cuibăreşte, dar din primăvara timpurie până la apariţia îngheţurilor de toamnă este prezentă pe eleştee. 6. Egreta mică : staţionează şi vânează împreună cu celelalte specii de stârci; cuibărirea nu este dovedită. 7. Stârcul cenuşiu : cea mai frecventă specie a familiei Ardeidea, cuibăreşte în colonii în Pădurea Urziceni şi în Pădurea Porumbeşti. Toamna staţionează în stoluri mari la eleştee. în timpul iernilor blânde unele exemplare rămân la noi. 8. Stârcul roşu : este o specie rară la noi, preferă locurile retrase şi liniştite. Cuibăritul nu este dovedit cu cuib, dar câţiva exemplare în fiecare vară sunt prezente pe eleşteul Adrian, prin urmare este posibil să şi cuibărească. 9 Barză albă : este răspândită pe întregul teritoriul judeţului. Din anii '70 a apărut cuibărirea berzelor pe stâlpii electrici. în anul 1986 au fost instalaţi pe stâlpii electrici 38 suporturi de cuib, iar în anul 1998, 200 de buc. de către REN EL. Au fost găsite două berze inelate moarte ( august 1996 în hotarul Moftinului Mic şi la 23 august 1998 în hotarul comunei Livada), ambele au fost inelate în Gdansk - Polonia. Faţă de anii '60, efectivul populaţiei speciei a scăzut cu 40-50%. 10. Barză neagră : mult mai rară decât barza albă, în perioada migraţiei de toamnă apare în stoluri mici. Cuibăreşte în Pădurea Adrian. 11. Lopătarul : cu desecarea mlăştinilor a dispărut din zona sătmăreană, iar cu înfiinţarea eleşteelor a apărut din nou, nu cuibăreşte, dar din vara târziu până în toamnă este prezent pe apele stătătoare mari. 12. Ţigănuşul : apare accidental, a fost colectat un exemplar la Urziceni, 4.01.1971, care a fost naturalizat şi se găseşte în colecţia Muzeului Cărei. După anii 1989-90 odată cu transformarea economiei şi cu scumpirea energiei electrice, numai o parte a bazinelor sunt umplute cu apă. Acest fapt influenţează negativ cuibărirea şi stagnarea picioroangelor în judeţul nostru.
