Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Muzeologie
658 Claudia Dănilă oale mari şi recipiente pentru păstrat ulei sau oţet, alături de care am expus o roată a olarului şi unelte folosite în modelarea şi decorarea ceramicii, (foto 1) Sala a doua prezintă cele mai vechi ocupaţii ale locuitorilor din zonă: agricultura, ca ocupaţie de bază alături de care s-a dezvoltat în strânsă interdependenţă păstoritul şi viticultura. Tot aici sunt prezentate atelierele meşteşugăreşti care au răspuns unor cerinţe ale timpului, specializate în: rotărit, dogărit, fierărit, tăbăcărit, curelărit şi cismărit. în sală, pe panouri, fiind expuse unelte care fac parte dintr-un inventar agricol tradiţional utilizate în special pentru recoltarea şi selecţionarea produselor: furci, greble, îmblăcie, coasă, furcă pentru tăiat fân, vânturătoare şi măsuri pentru cereale, (foto 2) De asemenea, sunt expuse obiecte utilizate în stână pentru prelucrarea şi păstrarea produselor din lapte: untare, putini, căţâne, căuşuri pentru sare şi bâte ciobăneşti (foto 3). Viticultura, ca ocupaţie auxiliară a ţăranilor din zonă, este reprezentată prin: presă de struguri, sărăroaie, ciubilişe şi vase pentru păstrat vin. Tot în această sală sunt expuse unelte folosite în atelierele meşteşugăreşti cu care meşterii ţărani şi-au confecţionat uneltele agricole şi cele necesare uzului gospodăresc de zi cu zi, meşteşuguri care au reprezentat baza dezvoltării unităţilor industriale de astăzi (foto 4). Ultima sală este dedicată celei mai intense activităţi casnice-prelucrarea fibrelor textile. Până nu demult torsul şi ţesutul au fost activităţi aproape neîntrerupte, care au angajat toate femeile din gospodăriile rurale, războiul de ţesut fiind la fel de important ca şi vatra de gătit. Din seria uneltelor utilizate în prelucrarea fibrelor textile sunt expuse: meliţa pentru cânepă, pieptene de diferite forme, sucale, furci de tors cu roată şi cu talpă, vârtelniţe şi răşchitoare. Războiul de ţesut este prezentat în expoziţie alături de o bogată colecţie de textile de interior: ştergare, lipideauă, feţe de masă, căpătiere, care îşi au rolul lor bine definit în contextul modurilor de exprimare artistică, a valenţelor culturii populare tradiţionale. în alte trei vitrine sunt expuse costume populare femeişti şi bărbăteşti, reprezentative pentru zonele: Cehal, Babţa, Corund şi Tăşnad (foto 5). Ambianţa locuinţei ţărăneşti este sugerată prin amenajarea unui interior specific zonei de "Codru". Decorul este realizat cu ajutorul textilelor ţesute în gospodărie, a ceramicii decorative, mobilierului ţărănesc, a icoanei pe sticlă, care pe lângă funcţia de obiect de cult are şi un rol decorativ (foto 6). Tot în această sală sunt prezente câteva din obiectele de uz casnic folosite frecvent în gospodărie: călcătoare, durgălauă, maiuri pentru rufe, lingurare şi prese pentru cartofi. La ieşire din sălile de expoziţie, pe coridor, sunt expuse cele mai reprezentative lăzi de zestre, peretele fiind ornamentat cu ştegare şi ceramică decorativă. La intrare în muzeu, pe două manechine, au fost expuse costume populare, unul de femeie şi unul de bărbat, pentru că portul popular reprezintă una din cele mai însemnate forme de cultură a unei comunităţi, expresie vie, distinctivă, specifică fiecărei zone etnografice. Expoziţia de etnografie a muzeului, prin obiectele pe care le prezintă, demonstrează că păstrând şi continuând tradiţii milenare, locuitorii acestei zone au făurit o artă populară de o impresionantă originalitate, bogăţie şi expresivitate. Creaţia lor artistică fiind exprimată prin armonia proporţiilor şi frumuseţea decorativă a locuinţei, prin eleganţa liniei, bogăţia ornamentelor şi cromatica caldă a ţesăturilor de casă şi a costumului popular, prin forma şi omamentica vaselor de lut, prin fineţea crestăturilor de pe obiectele din lemn. Toate aceste mărturii ale creaţiei artistice populare ne obligă să ne respectăm trecutul, asigurându-i un fel de prezenţă eternă. Privite în ansamblu sau individual obiectele culturale au, astfel, caracterul unor documente menite să determine particularităţile culturii zonale şi aportul său la tezaurul culturii naţionale.
