Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Artă şi etnografie
Simboluri tradiţionale în nunta româneasca 633 steagul, el este făcut de ruşine şi obligat să-l răscumpere cu o mare cantitate de băutură. în acele momente de lupte cu obstacolele, mireasa, care a privit din fereastră printr-un colac spre stegaş, dispare ascunsă de cei din juml ei. Cu vigilenţă, repeziciune şi voinicie, ceata de feciori din “oastea” mirelui pătrunde în graba mare în casă, răscolind peste tot în căutarea miresei. Ascunderea miresei are şi rolul de a mai prelungi pentru puţin timp şederea ei în casa părintească şi implicit plecarea spre o nouă casă şi un nou statut social, acela de soţie, căci mireasa: ’’Când tre steagu peste prag, O-nceput ş-o lăcrămat, Sămn că täte s-o gătat! C-o agiuns căsătorie, Care rampe pretenie, De la fete şi feciori, De la danţ, din sărbători! Şî de-acum ti-i bucura, Mai puţân, nu atâta! Bărbatu nu ti-o lăsa!”(Bulciugul miresei, Ţara Oaşului). în terminologia ceremonialului nunţii cuvântul “oaste” apare frecvent, fie că este vorba despre nuntaşii mirelui sau cei ai miresei, cu precădere atunci când semnifică ceata de feciori care însoţeşte mirele, adică pe”împăratu”. “Gazdele căşii, lărgiţi curţile împărătesei să-ncapă oastea împăratului”. “Lărgiţi-vă casa, Că n-i mare oastia!” “Eu te-ntreb stegaş iubit, Cu mare oasta-i venit?”(Ţara Oaşului) Pentru invitarea la nuntă se folosea de asemenea un steag sau un “palţău cu perţ”, purtat în ajunul nunţii din casă în casă de către un om mai sărac din sat care spunea:”Vă pofteşte mnirele(mnireasa) să poftiţ pe mâni la nuntă”.19 Chemători la nuntă puteau fi şi doi feciori care aveau “botă cu zurgalauă şi perţ şi îmbiau din casă în casă şî-i pofte la nuntă scuturând botile: “Vă pofteşte ‘nălţatu-mpărat Şî-‘nălţata ‘mpărătiasă, Să poftiţi pe zâua de mâni: La on scaun de hodină, La on păhar de băutură, La mai multă voie bună!”20 Chemarea la nuntă însoţită de “palţău” se practica şi în zona Codrului, cu oraţii specifice: “Dacă nu-mi credeţi mie Şi-acestui fecior de omenie, Credeţi palţăului înstruţat, Că cinstitul mire ni l-a dat, Şi năframă de mătasă, ,a V.Scurtu,_op.cii„ p.49 20 Ibidem
