Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
52 Carol Kacsó Potrivit unei menţionări din 184454, Lugossy József, cel care a donat Academiei Ungare o parte a pieselor de la Neresnica, a trimis spre expertiză aceluiaşi for două topoare găsite la Câmpulung la Tisa în 1842. Deşi se afirmă în sumara notă că ar fi vorba de “două topoare de cupru romane”, acestea erau, foarte probabil, tot topoare din epoca bronzului. Ele au fost identificate de către F. Römer55 cu două topoare cu loc de descoperire neprecizat ce au figurat în expoziţia arheologică de la Bratislava. Cele două piese, identice ca formă, ornamentaţie şi dimensiuni, erau, potrivit ilustraţiei, topoare cu disc şi spin de tip B4, varianta Rohod. La aceste piese se referă desigur şi I. Mihályi56, care citează lucrarea lui F. Römer şi afirmă că topoarele, fiecare cu lungimea de 21 cm, au ajuns în colecţia Muzeului Naţional Ungar. La o distanţă de timp apreciabilă faţă de prima menţionare a acestei descoperiri, în raportul cu privire la situaţia colecţiilor Muzeului Naţional Ungar pe anul 189957 se specifică că au fost primite ca donaţie de la elevul Cserei Gusztáv două topoare găsite la Câmpulung la Tisa. în registrul de inventar al muzeului apare şi locul de descoperire a celor două topoare - teritoriul Fabriciii de cherestea. Piesele nu mai pot fi identificate în prezent, în acelaşi registru ele sunt însă destul de exact descrise, având indicate şi lungimile lor, fiecare câte 21 cm. Pe baza descrierii, cele două topoare se încadrează în tipul B3, eventual varianta Cehăluţ58. Fireşte, informaţiile prezentate sunt interpretabile în mai multe feluri, pentru existenţa a două depozite diferite de topoare cu disc şi spin la Câmpulung la Tisa pledează totuşi mai multe argumente: distanţa de peste 50 de ani dintre sursele primare de date, numele deosebite ale persoanelor particulare amintite în legătură cu piesele, aspectul lor diferit, aşa cum rezultă din ilustraţia prezentată de F. Römer, respectiv din cele extrase din registrul de im'entar. împotriva unei astfel de interpretări s-ar putea invoca informaţia lui I. Mihályi cu privire la lungimea topoarelor, identică cu cea din registru, deşi este evident că el se referea la aceleaşi piese ca şi F. Römer, pe care de altfel îl şi citează, dar şi faptul că toporul publ it în 1866 este dat de S. Márki59 ca provenit de la Peregu, jud. Arad. Un alt depozit al cărui conţinut nu mai poate fi stabilit cu certitudine este cel ,'nărut în ÎP^ la Borşa. în ceea ce priveşte piesele de bronz, deşi în literatura recentă se c sesc alte date60, informaţiile lui F. Kenner61 sunt lămuritoare, problema apartenenţei la aceeaşi descoperire a unor piese de aur62 rămâne însă incertă. Ipoteza unei descoperiri unitare pare a fi mai acceptabilă, având în vedere că acelaşi an de descoperire - 1855 - a fost 54 Magyar Akadémiai Értesítő IV, 1844, 3 (febr. apr.), 70. 55 Römer 1866,29, fig. 43-44. 56 Mihályi Manuscris, 16. 57 Jelentés a Magyar Nemzeti Múzeum 1899.-évi állapotáról, Budapest, 1900, 29. 5" Kacsó 1995 a, 12. 59 Márki 1892, fig. de la p. 12. Pentru o astfel de localizare nu este prezentat nici un argument. 60 Petrescu-Dîmboviţa 1977, 86; idem 1978, 116, nr. 121. 6t Kenner 1863, 300, fig. 56 (toporul cu disc şi spin). 62 Seidl 1856, 78 sq.
