Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istoria culturii şi civilizaţiei
Un înseninat fond de carte veche românească Eugen Glük Cercetările efectuate în bibliotecile din Budapesta, au dovedit că în patrimoniul lor se găseşte un însemnat tezaur de carte românească veche. Nu este nimic întâmplător în această constatare, dat fiind faptul că începând cu ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea, atât Pesta cât şi Buda au jucat un rol important în editarea cărţilor româneşti. Cele mai multe dintre acestea au fost imprimate în tipografia universităţii şi între colaboratorii acestora au figurat şi cei trei corifei ai Şcolii Ardelene: Samuil Micu Clain, Gheorghe Şincai şi Petru Maior. De asemenea, pe parcursul perioadei, până în anul 1919-1920, din diverse motive politice, culturale şi juridice s-a concentrat la Budapesta o importantă intelectualitate românească, între care figurau şi nu puţini bibliofili a căror lăsăminte, în bună parte, au ajuns în patrimoniul public, ca de exemplu colecţia Todorescu. Cercetările noastre s-au concentrat la cele două colecţii principale de carte românească veche: Biblioteca Universitară şi Biblioteca Naţională Széchenyi. Spre norocul ştiinţei şi al culturii, cărţile sunt conservate cu mare grijă, doar metodologia cataloagelor crează anumite greutăţi. în Biblioteca Universităţii cărţile româneşti vechi au ajuns în principal prin depunerea exemplarelor legale din partea tipografiei amintite. Cercetările noastre s-au putut concentra doar asupra patrimoniului actual, fără să putem identifica exemplarele ce au căzut victimă zguduirilor istorice. Nu am avut posibilitatea să cercetăm exhaustiv poeziile omagiale deoarece această colecţie aşteaptă recatalogarea. Biblioteca Naţională Széchenyi, fondată în 1802, a căutat să colecţioneze cărţi româneşti vechi. în acest sens, un rol deosebit l-a jucat preluarea bibliotecii Teodorescu, prin donaţia văduvei colecţionarului, înscrisă în evidenţe din 1922'. La fel, după cel de al doilea război mondial, s-a catalogat lăsământul lui Constantin Şulică, fost director al Bibliotecii Universităţii din Seghedin şi profesor la Cluj (1940-1944)1 2. Imprimatele româneşti nu au fost înregistrate unitar. Imprimatele mai mici au fost incluse în colecţia denumită "Aprónyomtatványtár". la un moment dat, imprimatele româneşti şi slovace, în parte au fost extrase din cutiile care gmpează pe ani lucrările, creîndu-se două colecţii speciale. Identificarea imprimatelor din această categorie, fără catalog sistematic, este facilitată de cunoscuta lucrare bibliografică româno-ungară a lui Veres Endre3, zisul catalog de München şi cel de specialitate privind "Régi Nyomtatványok Tára"4. Nici această bibliotecă nu a fost imună de zguduirile trecutului, ceea ce a determinat ca unele lucrări cunoscute din patrimoniul bibliotecii să nu se mai găsească. în Biblioteca Naţională Széchenyi am înregistrat 194 titluri, disponibile în 217 exemplare5. în depozitele Bibliotecii Universităţii sunt în evidenţă 54 opere în 69 1 Din motive de spaţiu am redat prescurtat titlurile cărţilor identificate. în problematica studiată vezi: Akantisz Viktor, Dr.Todorescu Gyula és neje Horváth Aranka régi magyar könyvtára. (Biblioteca veche maghiară a lui dr. Todoreszku Gyula şi a soţiei lui Horváth Aranka) Budapest, 1922; Millich János, Dr. Todoreszku Gyula (1866- 1919), Magyar Könyvszemle, 1919, p. 118-120. 2 Şulică Szilárd, Tudomány és szeretet. A kolozsvári egyetem román irodalom történeti tanszékének feladatairól. (Ştiinţă şi iubire. Sarcinile catedrei de istoria literaturii române a Universităţii din Cluj), Kolozsvár, 1942. 3 Veress Andrei: Bibliografia româno-ungară MI, Bucureşti, 1931-1935. * Országos Széchenyi Könyvtár (în cont. O.Sz.K.), Régi nyomtatványok tara, cyrillbetüs gyűjtemény, (mss). 5 O.Sz. K., XII. Lit. 465 a SATU MARE. STUDII ŞI COMUNICĂRI, XV-XV1, 1998-1999.
