Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Istorie
284 Marius Diaconescu şi sare de la tăietori, pe care o puteau vinde în faţa ocnelor. Corniţele cămării, Brapioni de Laak, nu a mai respectat dreptul preoţilor referitor la sare, obligându-i ca pentru 100 de pietre să primească 20 de dinari. Vechiul privilegiu a fost conferit de regina Elisabeta (mama lui Ludovic cel Mare). în urma abuzului comitelui, preoţii au solicitat regelui Albert confirmarea lui73. Un document din 1530 este mai explicit. Tăietorii de sare au adresat o petiţie regelui în care îl informau că potrivit vechilor lor libertăţi, capelanii bisericii din Sighet erau obligaţi să facă slujbe Vinerea, Sâmbăta şi Duminica în capela de la Coştiui, primind ca plată sare pe care puteau să o vândă, dar corniţele cămării din acea vreme nu mai respecta acest obicei74. Deci cel puţin până la mijlocul secolului al XVI-lea această capelă nu avea preot propriu, ci aici servea unul din Sighet. în vestul comitatului funcţionau câteva biserici catolice mai mici, legate nu de o comunitate maghiară sau germană, ci de nobilii proprietari. La cumpăna secolelor XIV-XV o parte a familiei nobiliare din Dolha a adoptat catolicismul. în 1419 au solicitat ca biserica închinată "'Sanctae Catherinae” din satul Sarkad şi cea lui “Sancti Michaeli Archangeli” din Makaria să depindă direct de arhiepiscopia de Esztergom75. Pe aceste două proprietăţi ale lor, Sarkad şi Makaria, existau la începutul secolului al XV-lea comunităţi catolice, care aveau - în 1418 - biserici de lemn şi cimitire distincte de comunităţile ortodoxe din satele respective7“. Pe la mijlocul sec. al XV-lea nobilii de Dolha au construit o biserică din piatră pe proprietatea principală a familiei - Dolha - care mai exista în prima jumătate a secolului nostru77. în satul Domneşti (Urmező) a existat, probabil din a doua jumătate a veacului XV, o biserică catolică, deoarece aici este menţionată una reformată la începutul sec. al XVII- lea78 79. Anterioritatea unei biserici catolice era posibilă ori în contextul catolicizării familiei nobile române de aici, ori datorită faptului că satul a intrat după desherenţa vechilor proprietari, puţin înainte de 1500, în proprietatea familiei nobile maghiare Pogány. Noii proprietari au colonizat probabil locuitori maghiari sau şi-au construit o biserică de curte. în afară de aceste biserici şi comunităţi catolice, au mai funcţionat în Maramureş două mănăstiri”. Cea eremită de la Remeţi, de lângă Teceu, a funcţionat după 1360 până la Reformă80 81. Despre funcţionarea unei mănăstiri benedictine la Hust avem doar informaţii târzii. Potrivit unor relatări târzii, cu ocazia promovării Refonnei în Hust, în 1547, promotorul ei, Tamás Huszti Lovász, ar fi fost alungat din oraş de călugării de la mănăstirea “Sanda Elena”’". 73 DI. 13.358. 74 Al. Doboşi, ‘Exploatarea ocnelor de sare din Transilvania în Evul mediu (sec. X1V-XVI)’, în SCIM, TT, 1951, fase. 1, p. 163. 75 B. Iványi, A romai szent birodalmi széki gróf Teleki család Gyömröi levéltára, Szeged, 1937, nr. 141, p. 110- 111. 761. Mihályi, op. cit., p 223 . 77 Informaţia şi datarea a fost preluată, fără posibilitatea practică a unei verificări, după I. J. Kováts, op. cit.. II, p. 613. 78 F. A. Lampe, História ecclesiae reformatae in Hungária et Transylvania. 1728, p. 609-610. 79 A. Meszlényi, Az egri érsekség felállításának s a kassai és szatmári püspökségek kibasitásának a története , Budapest, 1938, p. 35, susţine, fără argumente, că ar fi existat în mai multe locuri mănăstiri franciscane. Nu cunoaştem nici o mănăstire franciscană în Maramureş! 80 Pentru istoria acestei mănăstiri: M. Diaconescu, ‘Catolicismul în Maramureş (I) - mănăstirea eremiţilor’, în Satu Mare. Studii si comunicări. XIV, 1997, p. 123-132. 81 F. A. Lampe, op. cit., p. 108. Din relatarea preluată de F. A. Lampe nu rezultă cărui ordin aparţinea mănăstirea. Dar A. Meszlényi, op. cit., p. 35, susţine că a existat o mănăstire benedictină la Hust, dar care, fiind proaspăt înfiinţată, nu a reuşit să se dezvolte din cauza Reformei. Din păcate nu face trimiere la nici o sursă sau bibliografie. Tentativele noastre de a găsi alte informaţii despre această mănăstire benedictină au rămas fără rezultat. în istoria
