Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)

Arheologie

Situl ce reprezintă aşezarea eneolitică timpurie, aparţinând culturii Tiszapolgár de la Vezendiu (com. Tiream. jud. Satu Mare) se află în locul denumit "Drumul Tireamului" şi se găseşte la intrarea în localitate, dinspre partea de nord-est a acesteia (fig. 1/b).

Geomorfologic, zona reprezintă o terasă de înălţime medie a văii Eriului, ce se estompează spre sud printr-o convexitate în descendenţă altimetrică, spre valea Bobuşoarei, afluent de dreapta a menţionatei văi, care, la intrarea în localitate, fragmentează terasa (fig. 1/a).

Existenţa unor condiţii naturale excelente: protecţie naturală împotriva vânturilor reci, care aici sunt predominante din nord-vest, o pantă lină cu orientare şi expunere sudică, difluenţă accentuată a râului Eriu, ce a creat un landsaft tipic palustru în apropiere şi existenţa unor bogate izvoare naturale la piciorul pantei terasei, au făcut posibilă şi facilă vieţuirea omenească în preistorie în această zonă1. Din păcate nu dispunem şi de alte date complementare (paleobotanice, paleozoologice ori climatice) care să coroboreze la reconstituirea integrală, sau cât mai veridică, a cadrului ecologic şi a mediului fizicogeografic, specific habitatului uman în epoca eneolitică, dar credem că factorii enumeraţi sunt destul de relevanţi.

Aşezarea, situată de o parte şi alta a şoselei Tiream-Vezendiu (fig. 1/b), în zona denumită "Drumul Tireamului", a fost descoperită cu câţiva ani în urmă, prin cercetări perieghetice de teren2. Cu ocazia semnalării sitului, a apărut o inadvertenţă în menţionarea denumirii punctului3, ca de altfel şi în datarea aşezării4, fapt ce a dus la preluarea eronată a informaţiei în literatura arheologică - ca aparţinând eneoliticului mijlociu, respectiv culturii Bodrogkeresztúr5.

După răspândirea materialului arheologic în teren, de altfel destul de sărac, fragmentar şi de multe ori irelevant, aşezarea are o formă ovală, o orientare NE-SV, dimensiunile de cca. 130 x 70 m şi se întinde de ambele părţi ale şoselei, cu preponderenţă în estul acesteia (fig. 1/a). Menţionăm faptul că, în continuare, pe terasă, spre nord-est apar sporadic şi urmele unor locuiri din epoca bronzului şi romană6, de altfel toată terasa dreaptă a văii Eriului fiind intens locuită în preistorie şi în epocile următoare7.

Aşezarea eneolitică timpurie de Ia Vezendiu (jud. Satu Mare)

Neta Iercoşan

1 . C. Karácsonyi, Satu Mare StCom., VII-VIII, 1986-1987, p. 379-446; idem, Flora şi vegetaţia judeţului Satu Mare, 1995, p. 7-15; Z. Benedek, Ermelék, 1996, p. 9-14 şi 38-47.

21. Németi, ActaMP, XII, 1988, p. 127. Colegul Ilie Sălceanu, prin cercetări de teren mai recente, a adunat din acest punct material arheologic, cu preponderenţă utilaj litic şi presupunea existenţa unui sit Bodrogkeresztúr târziu sau post- Bodrogkeresztúr (Cernavoda III-Boleraz sau aspect Hunyadi-halom). Aceasta ne-a determinat la practicarea sondajului efectuat aici în perioada 8-17 noiembrie 1996.

3. "Colţarât" (cf. I. Németi, op. cit., p. 127). Acest punct se găseşte cu 400 m spre sud (vezi fig. 1/a) şi reprezintă, probabil, un fost grind din fosta vale înmlăştinită a Eriului.

4 "Tisa rV-Gheja" (sic!), I. Németi, op. cit., p. 127. De fapt autorul se referă la cultura Bodrogkeresztúr, însă nu sesizează nuanţele de grup cultural transilvănean (N. Vlassa, SCIV, 15, 1964, 3, p. 351-367; idem, Neoliticul Transilvaniei, 1976, p. 56-71, nota 5 menţionând explicit acest lucru). Indiferent de denumirea uzitată: Gheja sau Gomeşti (P. Roman, SCIVA, 32, 1881, 1, p. 25, nota 20) ele includ numai descoperiri din Transilvania.

Completăm şi faptul că, oricare ar fi denumirea acestor descoperiri "din nord-vestul României" (I. Németi, op. cit., p. 121-145) ele nu se încadrează în "neoliticul târziu", cum menţionează autorul (ibidem, p. 127), şi nici "eneoliticul târziu"!.

5 N. Iercoşan, Symp. Thrac., 8, 1990, p. 32; S A. Luca, AICSU Sibiu, I, 1994, p. 189.

6 N. Iercoşan, Symp. Thrac., 8, 1990, p. 32; S.A. Luca, AICSU Sibiu, I, 1994, p. 189.

7 Descoperirile de la Cărei, Tiream, Vezendiu, Irina, Dindeşti şi Andrid (SM), Văşad, Galoşpetreu şi Tarcea (BH)- cu o vastă literatură bibliografică, pentru a le menţiona numai cele de pe terasa dreaptă a văii Eriului.

SATU MARE. STUDII ŞI COMUNICĂRI, XV-XVI, 1998-1999.