Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
Aşezarea slavă timpurie de la Lazuri 167 era prăbuşită). Ţinând cont de porţiunea mai bine păstrată a blocului de lut, putem admite o valoare medie de 100 cm pentru laturile sale. Resturile cuptorului s-au conturat deja la -55 cm, sub forma unei grămezi circulare de vălătuci şi lipitură arsă (în general distincţia dintre vălătucii maceraţi şi lipitura arsă a fost dificilă). în mare parte fragmentari, vălătucii şi “pâinişoarele” de lut au fost îngrămădite pe o suprafaţă mai mare decât cea a instalaţiei pentru foc propriu-zise, iar între ei se afla lut galben sau lut galben amestecat cu pământ cenuşiu. Unii dintre ei (sunt de dimensiuni şi forme variate) poartă urme evidente de ardere secundară. Cuptorul propriu-zis (pl. VII/2; pl. LVIII/2,3) avea formă dreptunghiulară în plan, cu colţurile uşor rotunjite (50 X 38 cm). Este posibilă o lungime ceva mai mare a vetrei (până la 65 cm), deoarece fragmente ale acesteia erau dislocate pe o lungime mai mare în raport cu lungimea păstrată a cuptorului. în stadiul în care s-a conservat, instalaţia pentru foc era complet deschisă spre centrul locuinţei. Pereţii constau din lipitură puternic arsă (cărămizie, cu o grosime de 2-3 cm), fiind ceva mai groşi spre porţiunea de contact cu vatra; s-au păstrat mai bine pe latura nordică (20-24 cm înălţime, de la nivelul vetrei). Sub presiunea vălătucilor, care par a fi fost înghesuiţi în cuptor, latura estică a cedat, deplasându-se faţă de axa lungă. Vatra s-a păstrat sub forma unei cruste foarte puternic arsă (pe partea pe care a ars focul era cenuşie-alburie, grosime medie 4-5 cm). în exteriorul pereţilor şi sub vatră lutul galben era ars la roşu pe o grosime de 2 cm. Remarc un mic intrând pe care îl formează peretele vestic al cuptorului, la 10 cm de la gura acestuia (pe partea opusă situaţia nu a fost suficient de clară în această privinţă). în apropierea colţului sud-vestic al blocului de lut exista o grămăjoară de cărbune şi cenuşă, amestecate cu vălătuci sparţi. în umplutura cuptorului, în afara cantităţii impresionante de vălătuci şi “pâinişoare” au apărut doar câteva fragmente ceramice (pl. VI/6-8; pl. VIII/1), oase de animal, sporadic şi mici bucăţi de cărbune (ceva mai mult cărbune, chiar şi bucăţi mari, se afla pe vatră). în cuptor, dar mai ales în restul locuinţei s-au găsit şi fragmente ceramice preistorice ori din epoca romană, evident rulate (cele din cuptor sunt foarte mărunte). Cioburi slave timpurii sigure au fost găsite doar în cuptor şi în grămada de vălătuci din apropierea acestuia. Este nesigur dacă avem de-a face cu un cuptor propriu-zis, deoarece fragmente sigure din boltă n-au apărut. Unele bucăţi de lut ars ar putea aparţine acestei părţi a instalaţiei pentru foc, însă ele nu pot fi sigur separate de resturile vălătucilor. O excepţie constituie o bucată de lut bine ars (L = 21 cm; Gr = 7 cm; pl. LV/5), cu suprafaţa netezită, marginea ajustată sub forma unei borduri şi uşor curbată, care ar putea indica marginea gurii de alimentare a unui cuptor cu boltă. Fragmentele de lipitură arsă, vălătucii cât şi pereţii cuptorului sunt din lut nativ, în care apar doar particule fine de mică. Remarc grija cu care pereţii cuptorului au fost neteziţi, probabil cu o scândură. Locuinţa nr. 1 suprapunea două gropi din epoca bronzului, iar în apropierea colţului nord-vestic (în exterioml complexului), la -30 cm, a apărat o depunere de lipitură arsă şi cioburi databile într-o perioadă ulterioară. Ceramică (nr. inv. 35.602-35.605):- Pl. VI/6: fragmente fund vas; pastă grosieră, relativ compactă, conţine cioburi pisate; culoare brună, miez negru; din cuptor.- Pl. VI/7: fragmente din partea superioară a unei oale; pastă grosieră, inconsistentă, cu cioburi pisate, strat subţire de angobă; culoare cafenie, miez negru; din cuptor.- Pl. VI/8: fragmente din partea inferioară a aceluiaşi vas; din cuptor.
