Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 15-16. (1998-1999)
Arheologie
Aşezarea slavă timpurie de la Lazuri 159 Ierarhizarea cantitativă a speciilor indică o situaţie preliminară interesantă, distinctă în raport cu precizările efectuate în cazul altor aşezări contemporane sau uşor mai târzii. în mediul slavilor vestici dintre Elba şi Oder preponderenţa o deţin porcii, urmaţi de bovine, ovi-caprine şi cai, însă în unele cazuri, ca la Dessau-Mosigkau, domină bovinele. Tot acolo există zone în care procentajul animalelor sălbatice îl depăşeşte pe cel al animalelor domestice şi nu se cunoşteau aşezări în care ovi-caprinele să fie atât de bine reprezentate ca la Lazuri (Herrmann 1968, p. 87-90). între sec. 6-8 porcul pare să fi fost pe primul plan şi în aşezările din Polonia centrală (Herrmann 1979, p. 50; n. 12, p. 54-65), însă din cele mai veche aşezări slave poloneze lipsesc determinările precise. Materialul puţin de la Bachórz, spre exemplu, indică doar prezenţa bovinelor (Parczewski 1993, p. 110). Complexele slave timpurii din Ucraina, Cehia şi Slovacia indică preponderenţa bovinelor, urmate de porc (Parczewski 1993, p. 110; Fusek 1991, p. 330; Baran 1972, p. 73; Packova, Terpilovskij 1990, p. 370). în aşezarea de la Ciurelu domină în mod categoric bovinele, urmate de porc şi apoi ovi-caprine (Dolinescu-Ferche 1979, p. 216-217). Cu un procent identic apar bovinele şi la Dulceanca II, însă ordinea este inversată între porc şi ovicaprine (Dolinescu-Ferche 1986, p. 151-152). într-o zonă relativ apropiată aşezării de la Lazuri, două locuinţe de la Sânnicolau Român, datate în sec. 5-6, conţin resturi osteologice ce indică preponderenţa bovinelor, urmate de porcine şi apoi ovi-caprine, fiind atestate de asemenea găina şi calul, acesta probabil utilizat în alimentaţie (Haimovici 1992b, p. 40-41). Materialul din două locuinţe aparţinând aşezării de la Davideni indică de asemenea poziţia importantă deţinută de bovine, urmate de ovi-caprine şi porc (Haimovici 1992a). Este de remarcat faptul că, din punctul de vedere al procentajului mare deţinut de ovi-caprine, aşezarea de la Lazuri poate fi comparată pe teritoriul României doar cu cea de la Davideni. Suntem îndreptăţiţi să credem că, în ce priveşte exploatarea animalelor domestice, au existat anumite diferenţe între diversele grupări ale aceleaşi populaţii - în virtutea anumitor tradiţii -, însă acest sector important al vieţii economice a fost condiţionat cu siguranţă şi de condiţiile naturale proprii fiecărei regiuni (Herrmann 1968, p. 90). Chiar dacă uneori diferenţele dintre comunităţi relativ contemporane dar distincte etnic pot fi întâmplătoare, aceasta nu poate fi totuşi o regulă, deoarece există adeseori deosebiri tranşante între modelele economice susţinute de grupuri de populaţii cu etnic diferit. Este suficient de elocventă în această direcţie situaţia înregistrată în aşezarea de la Moreşti, databilă în linii mari pe parcursul sec. 6, unde poziţiile principale aparţin bovinelor şi calului, ovi-caprinele fiind slab reprezentate, iar porcul şi găma apar sporadic (Horedt 1979, p. 214; tabelul nr. 3, p. 212-213). Dacă analizele viitoare vor confirma indiciile obţinute la Lazuri, atunci se va impune constatarea că, din acest punct de vedere, comunitatea de aici se abate de la modelul “clasic” al acestui sector al economiei societăţii slave timpurii. Prezenţa porcului şi găinilor indică caracterul sedentar al comunităţilor (Dolinescu-Ferche 1979, p. 217; Dolinescu-Ferche 1986, p. 152; Packova, Terpilovskij 1990, p. 370; Haimovici 1992a, p. 239), însă nu stabil în modul strict al cuvântului, cazul slavilor care se mişcă în direcţia unor teritorii noi. Preponderenţa bovinelor în economia pastorală a slavilor timpurii o confirmă şi sursele bizantine contemporane acestora (Parczewski 1993, p. 110). Nici în Rusia medievală consumul cărnii de oaie n-a fost preferat (Woronin 1959, p. 248). în multe aşezări slave timpurii sau mai târzii au fost descoperite oase de cal. Majoritatea specialiştilor acceptă sacrificarea lor la un moment dat şi consumul cărnii, ca la alte populaţii de altfel (spre exemplu, Herrmann 1968, p. 87; Dolinescu-Ferche 1986, p. 152). Sunt relevante în acest sens sursele medievale timpurii ruseşti, care indică consumul cărnii de cal la slavii răsăriteni, până într-o perioadă mai târzie (Woronin 1959, p. 247-248).
