Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Restaurare şi conservare
Doina Dragoş Principala caracteristică a muzeului este existenţa binomului om-obiect, totalitatea relaţiilor dintre ele fiind facilitată de mediul construit, arhitectura, care trebuie să asigure buna desfăşurare a tuturor funcţiilor muzeului. Un domeniu aparte al patrimoniului cultural naţional îl reprezintă obiectele şi monumentele având ca material constructiv predominant lemnul. Valoarea patrimoniului cultural naţional şi starea sănătăţii sale justifică cercetarea aspectelor specifice ale conservării şi restaurării lemnului, acestea însemnând nu numai un interes teoretic, ci mai ales unul practic de elaborare, adaptare şi aplicare a unor metode, procedee şi tehnici eficiente de salvare, ocrotire şi păstrare a acestuia. Problemele care privesc adaptarea unor construcţii vechi la funcţia de muzeu vizează mai multe categorii de spaţii: a. publice (săli pentru expoziţii temporare şi săli pentru expoziţia de bază); b. private (depozite, laboratoare); c. cu caracter mixt (săli de conferinţă, săli de studiu, etc.); dar la toate aceste categorii de spaţii un loc important îl au şi amenajarea depozitelor deoarece aici sunt adăpostite de multe ori un număr mult mai mare de obiecte decât cele din sălile de expunere, iar durata depozitării acestor obiecte este nelimitată. Ştim cu toţii că civilizaţia lemnului la români a atins culmi de inestimabilă valoare artistică, istorică şi documentară. Au obţinut aprecieri pe toate meridianele, lucrările realizate în lemn formând o componentă remarcabilă a patrimoniului cultural naţional. Cerinţele de conservare a unui obiect necesită menţinerea unui climat optim, a unei expuneri, depozitări şi manipulări corespunzătoare. Depozitarea colecţiilor muzeale, a bunurilor cultural artistice trebuie făcută în spaţii corespunzătoare.Muzeul ca instituţie ştiinţifică şi cu caracter educativ nu reprezintă numai un loc de depozitare şi valorificare a unor tezaure de artă şi civilizaţie materială, ci prin toate sferele de activitate este adânc implantat în viaţa socială, ca un factor de educaţie a maselor şi mai ales ca un nucleu de cercetare multiplă. Eforturile imense pentru păstrarea intactă şi transmiterea în timp a acestor valori, au dus la statuarea unor legături strânse pe plan internaţional şi la realizări remarcabile în acest domeniu ca rezultat al unei colaborări pline de o nobilă semnificaţie. Cazul de faţă prezintă depozitarea bunurilor cultural-artistice din lemn în cadrul muzeului sătmărean. Spaţiul destinat depozitării trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:-să fie salubru şi stabil din punct de vedere al microclimatului;-zidurile să fie sănătoase,fără infiltraţii;-umiditatea relativă să fie cuprinsă între 50-60% fără fluctuaţii mari sau bruşte;-clădirea să beneficieze de o bună izolare termică;-temperatura să fie stabilă;-să fie în acelaşi perimetru al clădirii,separat de celelalte spaţii funcţionale ale muzeului;-înălţimea coridoarelor,deschiderea uşilor să fie astfel dimensionate încăt să nu creeze riscuri pentru circulaţia persoanelor cu obiecte. Spaţiul care urmează a fi amenajat este situat la demisolul clădirii,are o suprafaţă de 9,01mp, este stabil din punct de vedere al microclimatului, cu temperatura cuprinsă vara între 15-18° C şi iarna 6-10° C,iar umiditatea cuprinsă vara între 55-70% iama între 50-Asigurarea condiţiilor de conservare a obiectelor din lemn
