Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Artă şi etnografie
364 Liviii Paul Scriitura sa cursivă şi alertă suprapune o ţesătură de semne picturale tipic “gestualiste” peste o structură formală specifică cubismului. Motivul iconografic este rezultanta celor două imagini “suprapuse”, “ţesute” pigmentat cu o doză de grotesc, caricatural ce derivă dintr-o ironie detaşată prin filtrul căreia sunt abordate teme “clasice” (Dora Maar; Ecorşeu). Pictura lui Antonio Saura este în întregime bazată pe citat; prima dată la nivelul motivului, apoi la nivelul modului de instituire a formei şi în fine la nivelul execuţiei tehnice. De fiecare dată citatul se referă la o altă epocă/concepţie/stil. El parafrazează o temă picturală, de exemplu tipic renascentistă (Ecorşeul), adoptă o modalitate de a structura, forma specifică cubismului, iar factura picturală este tipic expresionistă. ( - prin febrilitatea şi spontaneitatea gestului, a tuşei vezi asemănarea/analogia cu pictura de debut a lui Van Gogh). Această insolită combinaţie la nivele diferite ale operei la care se adaugă caricaturizarea excesivă a portretului creează o imagine de o violenţă extremă care declanşează o primă reacţie de respingere. La o privire mai atentă - retrăind experienţele picturale stratificate - opera lui Saura ne relevă un “afixism pluriocular”7 specific cubismului analitic. De fapt portretele lui Saura parafrazează cubismul dar nu au ca unic scop : “... cuprinderea instantanee din toate părţile a obiectului”.8 “Afixismul pluriocular” practicat de A. Saura proiectează deodată nu atât multiplele feţe posturale ale obiectului cât mai degrabă stadii succesiv evolutive ale motivului. Rezultă o ideogramă picturală spaţio-temporală care “recapitulează” etape stilistice distincte ale artei. Această ideogramă propune un “metalimbaj”pictural eliberat de contingenţele imediatului nedegradat şi atemporal. Acelaşi procedeu sofisticat caracterizează şi pictura-acţiune a pictorului american Robert Reuschemberg care face apel deseori în portretele sale la capodoperele trecutului. Pictura sa vădeşte o nostalgie care pune problema intelectualităţii artei. Folosind suprapunerea unor imagini serigrafiate (- reproduceri fotografice ale unor opere clasice) peste care intervine cu gesturi picturale spontane şi peste care colează secvenţe contemporane. Reuschemberg creează un limbaj metapictural care îmbină ficţiunea cu realitatea, trecutul cu prezentul, figurativul cu nonfigurativul. Portretul, motiv invocat prin intermediul reproducerii fotografice şi apoi serigrafiat este transformat din motiv în element de limbaj pictural prin suprapunere.a şi/sau alăturarea lui altor motive distincte. Pânzele lui Reuschemberg conţin deseori motive diverse, imagini specifice epocilor istorice pe care artistul le citează. Sensul motivic al fiecărei imagini colate sau pictate se modifică în funcţie de modul în care este analizată opera. Folosind acelaşi procedeu tehnic - serigrafia, - opera lui Andy Warhol abordează obsesiv portretul, gen prin intermediul căruia promovează concepte stilistice specifice pop-art-ului. Preluând imaginea din circuitele informaţiei de masă, devalorizând noţiunea de unicat a operei de artă prin caracterul repetitiv al compoziţiilor sale portretistice el analizează fizionomia umană la modul cel mai impersonal. Nenumăratele ipostaze ale portretului actriţei Marilyn Monroe, variante actualizate ale clasicului “trompe l’oeil” îşi revendică apartenenţele la pictură prin interpretarea culorii - deseori şocantă şi atonală. 7 loan Horga, “Cubismul" p. 31. * Idem
