Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)
Artă şi etnografie
354 Doina Miclăuş Portretele de bătrâni şi ţărănci sunt prezentate , aşa cum le-a văzut pictorul, cu gubele lor, pălăriile caracteristice şi nedespărţitul fluier al păstorului. Reuşita primei sale expoziţii îi asigură o călătorie în Delta Dunării, tot în interesul picturii, unde realizează o serie de portrete de lipoveni şi diverse peisaje. Organizează la Galaţi o mică expoziţie,însă fără succes. "Ca să trăim şi aşa destul de mizerabil"2 declara pictorul, este nevoit să picteze portrete particulare. în toamna anului 1941, la insistenţele prietenului său Petre Nistor, se înscrie ca student la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti secţia pictură. între timp este mobilizat pe front în mai multe rânduri, până la 1 iulie 1944, când este demobilizat, an în care susţine examenele restante la Academia de Arte Frumoase. în iulie 1944, obţine diploma. Elev al profesorului Jean Al. Steriadi, va realiza portretul acestuia. în ceea ce priveşte exprimarea clară în pictură, va urma lecţia maestrului, sluj induse de un desen ferm. Absolvind şi seminarul pedagogic universitar, în toamna anului 1946, Ion Ţănţaş este numit profesor de desen şi caligrafie la şcoala Normală din Năsăud. De acum va fi un participant activ la mai toate expoziţiile anuale, municipale şi de stat. Perioada anilor 1966-1973 este cea mai importantă din viaţa pictorului, reuşind să organizeze trei expoziţii valoroase. Majoritatea lucrărilor lui Ţânţaş au fost achiziţionate de Muzeul Judeţean Satu Mare, secţia de artă, între anii 1978-1986, lucrări care acoperă întreaga tematică abordată de artist: portrete, peisaje , naturi statice, compoziţii. Pentru pictura lui Ion Ţânţaş, caracteristic este faptul că el priveşte Oaşul , nu ca pe o atracţie turistică a celor care vizitează acele meleaguri, ci ca unul care cunoaşte bine oamenii acestei legendare "ţări". Comuniunea sa cu satul oşenesc,a avut un rol important pentru destinul artei sale, impunându-se ca un pictor de un autentic talent şi originalitate, aducând în plastica românească contemporană imaginea unei frumuseţi noi şi covârşitoare, proprie ţinuturilor din această parte de ţară. O mare parte din tematica lucrărilor sale, este legată de oamenii şi locurile din Ţara Oaşului. Realizează o serie de portrete de ţărani, care apar fireşti, simpli, aspri, gravi şi monumentali în costumele lor. Toate portretele lui Ţânţaş se caracterizează printr-o intensitate a privirii, o privire pătrunzătoare, exprimând optimism, hotărâre şi statornicie pe meleagurile în care s-au născut. Imaginile cele mai grăitoare ne sunt oferite de portrete de oşeni:"Oşan cu secure ", "Oşan în suman", sau portrete cu caracter de studiu,"Portret de femeie" şi "Portret de bărbat". Figura ţăranului din zona Oaşului este bine reprezentată în lucrarea "Oşan cu secure"(fig.l). Executată în ulei pe carton , ea înfăţişează un ţăran în straie oşeneşti, cu un suman pe umeri şi o secure în mâna stângă. Este foîosită o pastă abundentă , ca de altfel în toate lucrările sale, cromatica dominantă fiind verdele şi portocaliul. Aceeaşi consistenţă a pastei şi tuşe groase apare şi în lucrarea intitulată "Oşan în suman"(fig.2) realizată în ulei pe pânză. Privirea ţăranului este dârză, în acelaşi timp blajină şi pătrunzătoare, simbolizând o înţelepciune senină, omenia caracteristică poporului român. Totul este riguros şi energic realizat de un desen expresiv. 2 Ion Ţănţaş, Autobiografie, Arhivele MJSM, nr. inv.50292, 50293.
