Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)

Cultură şi civilizaţie

294

Eugen Glück

remarcat că în numărul amintit redactorul a stăruit pentru înfiinţarea unei parohii grecocatolice române la Pesta.

Cunoaştem un singur număr din “Foi pentru misiune” imprimată în 1872, la Pesta. De fapt, este vorba de o traducere în limba română a unei reviste luterane din Lipsea ce urmărea propagarea creştinismului la scară mondială.

Legiferarea autonomiei bisericii ortodoxe române din Transilvania şi Ungaria - 1868 - şi aplicarea Statutului Organic a introdus sistemul anual al sinoadelor eparhiale şi publicarea proceselor verbale. La Pesta a apărut în 1871 “Protocolul şiedinţelor celui I sinodiu eparhialu alu diecesei romane dreptumăritoare /greco-orientale/ a Caransebeşului conventu pe 1870”. Creîndu-se tipografia eparhială numerele următoare au fost realizate pe plan local.

Consolidarea influenţei cultelor neoprotestante a determinat editarea unor publicaţii destinate enoriaşilor români. în 1911 a apărut la Budapesta “Adevărul”. Redactorul - Vasile Berbecar - a lucrat la Buteni (comitatul Arad) şi a transmis materialele tipografiei din Budapesta. Revista trata probleme de credinţă şi morale, difuzând şi ştiri despre activitatea cultului baptist. în acelaşi an, la Budapesta a mai apărut şi “Aurora” care începând cu numărul al doilea a adoptat titlul de “RazeleAurorei”. De fapt era un supliment destinat copiilor. Ulterior, ele au fuzionat adoptând titlul din urmă, în tot timpul apariţiei până în anul 1918.

X

X X

între publicaţiile cu profil cultural în primul rând trebuie să amintim “Biblioteca Românească” iniţiată la Buda în 1821 de Zaharia Carcabechi. Apariţia lui constantă a avut loc între 1829 şi 1834, realizând două numere. Redactorul a sesizat tendinţele vieţii contemporane şi a căutat în aceasta locul românilor. Nu este întâmplător că ultimul număr este dedicat contelui Széchényi István, liderul reformelor în Ungaria. Totodată a fost şi prizonierul trecutului, persistând în folosirea literelor chirilice.

în viaţa culturală română din Transilvania revista “Familia” apărută la 5 iunie 1865 a şi făcut epocă. Imprimată cu litere latine, condusă de Iosif Vulcan, a avut un caracter enciclopedic şi literar. începând cu 18 octombrie 1870, revista devine organul fundaţiei care se străduia să creeze în Transilvania un teatru românesc. Sufletul mişcării a fost tot Iosif Vulcan. în 1880, de acum săptămânal, revista s-a transferat la Oradea. între meritele redacţiei a figurat şi lansarea lui Mihai Eminescu - 1864.

La 1 ianuarie 1875 Iosif Vulcan a pus în circulaţie revista “Siedietoria”, o versiune populară a “Familiei”. în anul 1880 publicaţia s-a strămutat la Oradea. în acest caz paginile afectate literaturii au fost dominate de productele lui Iosif Vulcan mai ales poezii cu subiect istoric. O valoare mai elevată a reprezentat publicarea materialelor de folclor, pregătite de Iosif Vulcan spre a edita în final sub formă de carte sub patronajul asociaţiei Kisfaludy.

în lipsa cauţiunii legale cerută pentru publicaţiile politice, Iosif Vulcan nu a putut aborda în revistele sale probleme curente. Totuşi a căutat să promoveze cauza naţională ca de exemplu popularizând momente din războiul de independenţă a României - 1877-1878.

O răspândire apreciabilă a avut şi revista “Poporul” editată în 1894 ca foaie economică. Mai târziu, a devenit ediţia românească a sistemului editorial “Földművelési Értesítő” (Buletinul de agricultură). Cel mai de seamă redactor a fost profesorul Alexici,