Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări 14. (1997)

Istorie

Acţiunea de deportare a şvabilor sătmăreni 277

deportare. în nota SSI din 16 ianuarie se arată atmosfera de îngrijorare ce domnea în rândul minoritarilor germani ca şi speranţa că vor fi salvaţi printr-o mediere diplomatică angloamericană. în nota SSI din 9 ianuarie ca şi-n cele din 15, 18, 19,26 ianuarie se arată că populaţia germană a fost infiltrată de simpatizanţi comunişti pentru a cunoaşte starea de spirit, în lipsa celor care trebuiau ridicaţi au fost luaţi proprietarul imobilului sau capul familiei. De asemenea au avut loc, datorită desnădejdii foarte multe sinucideri. Cercurile politice necomuniste dezaprobă cu hotărâre această măsură arbitrară.8 Acţiunea de deportare a început la Bucureşti în 10 ianuarie 1945, Braşov- 11 februarie, Sibiu- 12 ianuarie, Timişoara-13 ianuarie, Brăila- 3 februarie, Satu Mare - 3 ianuarie 1945. Asupra numărului celor deportaţi planează încă multe incertitudini datorită faptului că lipseşte numărul exact al celor morţi în lagăre, celor neidentificaţi în arhive sau cei emigraţi în Germania sau morţi acasă şi care nu au avut sau nu au mai rămas urmaşi şi în final cei care intră în coeficientul inerent de pierdere al informaţiei, atât de frecventă în istorie. De asemenea în unele cazuri, nu s-au putut reconstitui date legate de perioada de detenţie datorită lipsei documentelor sau mărturiilor participanţilor. Astfel la 15 august 1949, Institutul Naţional de Statistică stabileşte numărul celor deportaţi la 70148, Direcţia Siguranţei Publice la 19 februarie stabileşte numărul lor la 64419, Hanelore Baier în cartea sa estimează la 70000 numărul celor deportaţi. Alţi cercetători situează numărul lor la

85.000 de persoane. Comisia Română a prevăzut, potrivit criteriilor Comisiei Aliate, un număr de 41300 de persoane care se încadrează în aceste limite. La 12 noiembrie 1949 un raport al Direcţiei Siguranţei Naţionale a stabilit că 46540 de persoane au fost deportate din care 1200 au decedat în lagăre, 40000 s-au reîntors acasă, 5000 au rămas definitiv în Germania. Complexitatea acţiunii de deportare a făcut ca numărul celor deportaţi să nu poată fi stabilit niciodată cu precizie.

în convoaiele destinate deportării au fost luaţi şi români fără nici o legătură cu etnia română. în telegrama nr.3673 din 15 ianuarie 1945 a Inspectoratului de Poliţie Sibiu către Marele Stat Major se arată că în trenul care a trecut prin Rupea către URSS se aflau şi români care nu au putut fi eliberaţi cu toate intervenţiile făcute. La 15 februarie Inspectoratul de Poliţie Oradea arată într-un raport că s-au ridicat 130 de români din localităţile Sanislău, Pişcolt, Ciumeşti jud.Sălaj. Au fost ridicaţi şi germani înscrişi în P.C.R. Coloman Müller Şeful Organizaţiei Antifasciste Germane într-o telegramă către L.Pătrăşcanu arată că în Timişoara au fost ridicaţi 16 militanţi germani. Au fost ridicaţi foarte mulţi lucrători feroviari care au fost înlocuiţi cu personal în vârstă , fără calificarea necesară, din această cauză având de suferit siguranţa transportului pe calea ferată. Primul Ministru Rădescu a întocmit aproape 15 tabele cu 6400 de persoane, exceptate, potrivit criteriilor stabilite, cărora li s-au eliberat adeverinţe de justificare a situaţiei lor.

în nota informativă nr.988967 a Marelui Stat Major către Consiliul de Miniştri privind modul în care s-a făcut ridicarea şi trierea etnicilor germani din Bucureşti, la 12 ianuarie, se arată următoarele: cetăţenii au fost ridicaţi de organele jandarmeriei după tabelele întocmite în prealabil. Erorile petrecute nu au fost din vina organelor NKWD care nu au ridicat pe nimeni din proprie iniţiativă ci din cea a organelor de ordine româneşti. Trierea s-a făcut superficial şi într-o mare dezordine. Din cauza aglomaraţiei, întunericului, dezordinii, s-au întâlnit cazuri când persoane venite la gară, cu pachete şi bagaje pentru cei arestaţi, care se aflau închişi în vagoane, au fost arestate de santinelele NKWD socotind că fac parte din conviul arestaţilor. Au fost ridicate multe persoane care n-au intrat în prevederile dispoziţiilor în vigoare cum ar fi militari cu grade inferioare, specialişti din întreprinderi, datorită preocedeelor greşite şi lipsite de conştiinciozitate ale organelor respective.9 La Sibiu au fost ridicate românce căsătorite cu germani, persoane care nu se încadrau în limitele de vârstă, cei care nu puteau face dovada că nu sunt germani, se arată în nota 466 a Centrului de Informaţii de la Sibiu. La Timişoara acţiunea de ridicare a

* Magazin istoric, ianuarie 1995, art. Minoritatea germană din România

9 Baier, Hannelore , op.cit., pag.59